Mihaela Maxim

ți-l ofer cu plăcere, pentru vizită!
încântată de trecere.
Raluca... noi deja am vorbit.
cu drag,
miha

superb cântec uitat, îngânat de frunze, \"poemul nimănui\"...

uite un poem care m-a ridicat în picioare... m-am logat cu \"extraordinar\" fără să vreau...
ai o serie întreagă, de-acum, sunt câteva poeme sus de tot, pe soclu. Dăm bună-ziua la toate, frumușel, ne odihnim un pic și... recitim.
\"Un somn banal în brațe mă topește,
Împleticind mișcări ce nu se leagă.
Un braț greoi, cu palma lui întreagă,
Astupă gura ce se-mpotrivește.
\"
Forța, ca o mână împotrivită, stăpânește privirea și gestul.

\"Ies șerpi din trup, penumbra s-o aleagă,
Prin păr răzbate smârcul ce mocnește.
O lacrimă în ochi își prelungește
Traseul frânt și-n neștiut se-ncheagă.
\"
...
călătorii în și în afara sufletului, pe marginea ființei, de ambele părți ale zidului...
mi-e drag să citesc,
miha

cald... ca o lumină fără putere... de a se mai opune.
o curgere din interior către interior, născând poduri peste poduri amintiri în palme frunze uscate
\"pădurea uitării
privesc pe fereastră
cad frunzele
plâng
\"
dorul înfipt în pământ pe un capăt de suliță, în vârf o pată de asfințit
\"copilul toamnei pictează”
în acelasi decor optimist-pesimist
un suflet stă trist
un altul visează
\"
scena e plină, copii varsă cerneală
peste zenit curcubeu de pete
culori de amurg amestecate
cu toamnă
visele ruginite
inimi ruginite
gânduri ruginite
speranțe ruginite
cer arămiu
pleoape date cu ruj
aripi date cu ruj
gheare date cu ruj
ore date cu ruj
urechi galbene de ceară
brațe galbene de ceară
ochi galbeni de ceară
brâu galben de ceară
izvor... \"depărtând
amintirile-ieri\"
cu compasul...
\"mâine, ce mai contează
câte ploi, câte umbre, cât vânt
câte doruri
urmează
\"

de dincolo de timp, curgerea lui septembrie ne amăgește cu o nouă toamnă, ne promite iar culturi bogate... banii noștri din copaci fac baie de vânt... se răsucesc în aer
ne acoperă. foșnet.

uneori am impresia că poezia este doar un mesaj continuu... un aparat care măsoară pulsul... nostalgiei. peste undele verzi, poieni de imagini tresaltă curbele și deviațiile imaginației cititorului... dacă se ajunge la rezonanță, nebunia este gata-instalată.
:)
mă bucur să citesc.

uneori, de alinare, de ...tăcerea gândurilor.
ei! asta seamănă cu școala ceea de pe HBO, unde se vorbea să renunțăm la vacanțe, la VARÃ!... da, și americanii au scris... coca-cola peste... \"WAW Într-adevăr!\" Aia cu cripta e magnetică răău.
\"dresajul\" ... aport? love!... mde om fi, cumva...

... sorry, cred că nu cu tine știam că vorbesc...
da! vise. și realități, apoi vise. și realități apoi vise... scorneli! dar realități apoi vise. Multe lucruri se rezolvă noaptea de la sine, ...tu n-ai simțit?
...nu, nu se pune.
apropos de părți luminate... la noi, cam care ar fi cele?-... mda, numai că la ei, vampirii ar fi fost niște flori de liliac, ce din când în când, numai din când în când, în nopțile cu pământ albastru, pentru unii dintre ei, s-ar fi prefăcut în iele... fecioare de sticlă sparte cu zgomot asurzitor, zeițe cu forme oceanice... ori zmei androgini
acuma... cum zici tu să fie locuitorii?
Okei... mi-ai răspuns... :(... ineptie-neineptie, uneori nu cu ea trebuie să faci pace, pentru... sfetnicie. Uneori Tu ești atât de... plin, încât ea nu mai are loc. Și dispare.
sau nu mai ai loc de ea.

offf. bine, punct, si de la capat.
... dar dacă noaptea suntem ...Noi?
dacă zilele am fi tot... Noi?
știi cine lucrează noaptea? intuiția.
uneori o ucidem... cu sânge rece.
sau... pre/a/înfierbântați.

știi? caută punctul tău fix, nu mai vibra în eter.
apoi vine și liniște.
și... rezolvare.

cu ea, de asemeni.

hai că... mai vedem noi. spor!

inima, ești un drăguț, Daniel... cum or vrea sorții, uneori dăm cu zarul...alteori... între noi, ...zarurile.
așa este, Gabriela, și eu l-am simțit destul de sănătos, chiar vorbisem cu fiul meu despre \'77, cu o seară înainte... mă bucur că el nu l-a simțit.
cum ne-o fi norocul...
asta, mă uitam, și eu... cam ce-ar mai fi de trăit?
:)!
glumesc, ... sau poate nu.
oricum, zilele stau ordonate frumos, în șifonierul gândurilor... multe le-am purtat de două ori la rând, altele... n-au mai apucat să iasă la purtare.
cum le-a fost și lor, scris în carnețel, pe etichetă.
uneori o zi nu face diferența, alteori și o secundă este cel mai mare dar.
numai bine, vă citesc cu drag.
Miha

bucuroasă de oasepeți!
cu drag,
primim!

mic, în catedrală, din pătucul meu de smoală
se ridică aurit
rodul lacrimii vrăjit...

poezie sfântă... numai bună de pus în icoană.

iubire de rod, între fructe. ideile sunt frumoase, merită adâncite. încearcă să nu reiei subiectul mâinilor... concentrează un pic ideea, sau pune o distanță mai mare între ele.

și dulce, periplul punctelor de vedere... avem multe de învățat, de la oameni, de la animale.

frumoasă îmbrățișare... mi-ar plăcea să visez... \"cu picioarele în fân\"

onorată de apreciere. personalul devine o stare de fapt, gândul se îmbibă cu liniște. bucuria frământării o simt acum, odată cu voi.
... da, cred că am găsit ceva... poate doar...o \"amânare\", mulțumesc pentru semnul giratoriu între versuri, pus aici.
... ai mare dreptate, am pus undeva sus, ruxacul cu gânduri, mai culeg-reculeg câte un strop...
da, este bună, te mai...întremezi. se mai limpezesc apele, mai trece câte o furtună și pe marginea adăpostului
mulțumesc.

precum un cântec de legănare a zilei, pe umbra dimineții.

într-un pachet cu puține cuvinte... ne apropiem de jumătatea periplului, și parcă totul este dintr-un necuprins care abia-abia încape în liniștea episodică.

adună într-un cuvânt toate vorbele jucând stările noastre pe degete... frumoase împletiri!

a doua strigare, o să-mi fac o stampilă de zâmbete și voie bună, să pot gusta din toate...prăjiturile!

\" vom schița numai dimineața \"
cuvinte apucate cu \"ramurile crude\"
trezirea din... \"renunțare\"
frumos exercițiu de... naștere.

în umărul serii dezgolit, cu alunița de stea...
\"șarpele ispitit de căldura sângelui\" este un poem în sine!...

poem atavic, ancestral, din burta neantului, în care privim cu ochii cârpiți nașterea ca pe o fprmă continuă de existență. Lifturi cu experiențe rămase între etaje, iubiri care strigă cu pumnii în geamurile mici, perfecta zădărnicie a orelor zgribulite pe hârtie, una lângă alta.
ca un jurnal pe verso, în care sentimentele racolate absentează, gonite în gândul ascuns al unei noi revoluții... viitorul \"distorsionat\" este prins cumva înainte de vârtejul iluziilor chemate la parter.
excursie în schimbare.

și eu pe lângă ceilalți, într-adevăr, merită citit!
... mesajele, lăsate de izbeliște încheagă trupuri nerostite
tăceri mușcătoare
roxanne și vinul mov alunecând cercuri peste cercuri peste același pahar boltit, aburind chemarea unui cuvânt rămas dulceag-acrișor între buze
...cuvintele marinari naufragiați în marea de sânge copt, căutându-și literele despuiate
și fuga Ei, odată cu ivirea zorilor...

salut seara norocoasă.