Mediu
seara mea norocoasa
ma vei impusca in aceasta noapte in camera memoriei, roz numai impuscaturi, mitraliera tacuta a celor nespuse intre noi si-a lasat mesajele pe zid, unele fac conturul trupului meu, altele imbraca pe rand si in zadar trupul tau de primavara
copacii de lumina
parfumul din parc de pielea ta muscata pe ceafa
sanii zemosi ca niste portocale, buzele mele sugand vitamina C, salvez imunitatea zilelor urma(ri)toare si ma petrec incet cu bairamele de vineri seara// seara mea norocoasa in care o regasesc pe roxanne//
in casa cu canapele visinii, cu lupi nedomesticiti, impaiati sa tina de cald coapselor ei groase ca niste canapele
vorbele mi se ratacesc in paharul cu vin mov cand nu incerc sa spun nimic, doar sa simt aceasta \"durere acuta a lipsei din suflet pe care, iubito, nu mai pot sa o compensez\", doar sa o regasesc pe roxanne in camera cu peretii roz pe care vocea mea o face din cand in cand sa tremure ca o adolescenta sau sa devina lichida//
si nu pot scapa de aceasta durere a celor nedomesticiti sa inceapa ratacirea vorbelor in paharul cu vin mov, in zadar incerc s-o regasesc, draga roxanne, in camera memoriei se aud in noaptea asta vag impuscaturi si lumina copacilor se-mprastie ca o goana scurta in noapte
033.034
0
CB
