Poezie
născocitorii iubirii din lifturile portocalii
infecție atavică vinovată de tot ce scriem
2 min lectură·
Mediu
gata
ne facem bagajele
plecăm de pe planeta asta cheală senilă
cu peruca ei oxigenată
aici
nici o dilemă nu mai e de spulberat
nici măcar o catastrofă japoneză de hîrtie
nici măcar un poem de debut
sîntem pionierii unui veac prea nou prea dramatic
născocitorii iubirii din lifturile portocalii
prăbușite în gol
rătăcitorii nemulțumirii perpetue
cu gust de agave
noi
avem revoluția imaginației în sînge
infecție atavică vinovată de tot ce scriem
la această mașină de reciclat absurdul
plecăm
acolo sus între stele
ne așteaptă lumi încă nedesțelenite
tărîmuri virgine blocate între alte etaje ale poeziei
locuri în care se recită
tot din vechile ode eroice
sărmani epigoni zămislind mereu aceeași melopee
acolo ne ducem
plecăm scuturîndu-ne praful
de pe cărțile pe care nu le-am scris niciodată
pentru că noi vom scrie cîndva cu praful de astre
adunat în buzunarele noastre goale
clepsidre în care timpul se încolăcește virtuos
ca un motan uriaș
distorsionînd viitorul
de aceea
tocmai de aceea
cînd ne vom întoarce
se va fi scurs înspre niciunde
nu va fi nici ieri și nici mîine
nu vom mai întreba și nu vom mai răspunde
va fi un fel de ascensor cu roți ca de foc
înfășurîndu-ne iubindu-ne
va declanșa prezentul continuu
vom rămînea blocați undeva
între agonia perfectă și perfectul extaz
053.522
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 215
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “născocitorii iubirii din lifturile portocalii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/87426/nascocitorii-iubirii-din-lifturile-portocaliiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"sărmani epigoni zămislind mereu aceeași melopee\" :) Cat face doar inceputul poemului tau in acest sens!!! Dar, mai bine tac...E mai...sanatos...
0
De fapt, scuze, am gandit \"in voce\"...Chiar scuze: nu am nici un chef de suparare...Nu stiu de ce tocmai aici am \"izbucnit\"...
0
nu e nici o problemă, Silvia
0
poem atavic, ancestral, din burta neantului, în care privim cu ochii cârpiți nașterea ca pe o fprmă continuă de existență. Lifturi cu experiențe rămase între etaje, iubiri care strigă cu pumnii în geamurile mici, perfecta zădărnicie a orelor zgribulite pe hârtie, una lângă alta.
ca un jurnal pe verso, în care sentimentele racolate absentează, gonite în gândul ascuns al unei noi revoluții... viitorul \"distorsionat\" este prins cumva înainte de vârtejul iluziilor chemate la parter.
excursie în schimbare.
ca un jurnal pe verso, în care sentimentele racolate absentează, gonite în gândul ascuns al unei noi revoluții... viitorul \"distorsionat\" este prins cumva înainte de vârtejul iluziilor chemate la parter.
excursie în schimbare.
0

frumoasa oda a tineretii, a imaginatiei, talentului, culturii, revolutiei, avant-gardei etc. ti-as scrie mai multe dar sunt in drum spre SCOALA. sa invat, sa distorsionez viitorul, sa ziggy stardust, sa declansez un prezent continuu....
andrei