prietene

Șerpi și câini, fiecare din ei încercând să muște primul, pentru că cine plânge primul, plânge mai rău.
Eu aș fi crezut că ultimul plânge mai rău, pentru că e definitiv.
Mi-a plăcut mult poezia ta. Așa e probabil cu toate poeziile așteptate.

A.

Mulțumesc Andreea, mă copleșești cu atenție. Tu întotdeauna îmi citești printre primii poeziile. Ai o inimă mare, adevărată.

Eu cred ca poezia asta mi-a placut fiindca e cu muscaturi si scuipaturi dar si guduraturi.
Si nu cred ca e o poezie impotriva animalelor, ca mie imi plac si catelusii iar serpii sunt de la Dumnezeu, ca toate vietuitoarele pamantului.
Eu cred ca poezia asta e mai mult impotriva petelor solare care intuneca razele de luminite si astre cazatoare.

inedit poem. rafinate, subtile trimiteri la miturile si simboluirile esentiale, la credintele populare si ziceri talcuite. interesanta si schimmbarea verbului la cele doua simboluri principale (sarpele care se gudura; cainele care atarna...). o lume intoarsa, muscata de varcolacii prevestitori, pliata pe chipul sferei perfecte cu un obraz de luna si unul de soare...

felicitari mari pentru aceasta ideala minunata poezie si mai ales pentru echilibru si masura...

Frumusica poezia ta dar am propunere puntru tine in loc de \"soarelui\" sa zici astrului iar mai jos in loc de \"astre\" VS stele astfel eviti repetitia care este cam deranjanta la urechile mele.

\"de pe obrazul soarelui nostru de iarnă\"
\"Semne de mușcături scrise în astre\"

Lucian, mulțumesc pentru părere. Am schimbat astre cu stele. Dar obraz de Lună și obraz de Soare așa trebuie să rămână.

în umărul serii dezgolit, cu alunița de stea...
\"șarpele ispitit de căldura sângelui\" este un poem în sine!...