somnul îmi curge
pe la colțurile gurii
din obraji
din ochi
Începi să Fii
uneori parcă nu sunt contemporană cu mine
alteori nu mă mai văd după ce mă cuprind
noaptea stă atârnată de
m-am trezit într-o dimineață cu senzația că nu mai e timp înapoia lui acum.apoi mi-am dat seama că lumina nu poate fi îngropată.
a fost atunci când mi-am închis toate pleoapele dinspre mine.
este
După ce ea a trăit maxima apropiere de climaxul emoțional, infinitul și-a schimbat orientarea în timp.
acum emoțiile îi sunt fâșii de cearșaf alb. acum așteaptă alunecarea emoțiilor ca o dâră de
Ia uite cum picură lumina din cer pe umărul meu!
O vezi și tu cum o văd eu?
o simți și tu cum îți descrețește pupilele bandajându-le într-un somn prelung, aproape mitic?
În somnul care te lasă a
ego
și dacă te-aș apuca de cel mai mic deget al tuturor rațiunilor tale bouquet și renegându-te, ignoranță,ce ai face?
Mi-ai arunca în inimă libertatea? Libertatea de a nu te cuprinde,
Pe unde se subțiază luna respiră cerul.
pe unde se subțiază lumea respir eu.
și m-aș plimba prin dimineața asta cu tălpi de gheață și cu ochi închiși.
aș face piruete în dimineața asta știind
posed un gând ca o cocă moale frământată de fragmente aspre de apă...cadoul cerului.
și mă urnesc spiritual doar până la bariera dinaintea cerului ca să văd cum ploaia rupe aerul în ochii
Ceai
Hibiscus
Degete
Oglinzi
Cești
Așa
Simplu
Ca
Setea
Mea
De
Cer
Ca
Foamea
Ta
De
Iluzii
Ca stelele tale negre din găurile tale albe
ca penele de var
ale adevărului
Viața mi se scaldă în coincidențe ca-ntr-o baie de aburi, înșirate una împreună cu alta pe un fir subțire și delicat cum e pânza de păianjen. coincidențe înșirate de către Coincidența matroană a
În lumina asta se poate !
Cum iubesc lumina asta de un fel anume!
Cum iubesc că o iubești și tu!
Hm... dar cine n-ar iubi-o....căci e lumină cursă din Soare-Apune, din venele lui fragede. Din
Jucăm jocul ăsta început cu un Sesam, deschide-te!
Sesam, deschide-te cărărilor între care înoată liniștea ca-ntr-un bazin buretos zbuciumat de valuri de nu-mă-uita!
Sesam, deschide-te plopilor
Dacă ți-aș dedica un stol de poeme nemaispuse nu ți le-aș putea caligrafia pe toate la fel.
ci altfel..
s-ar rosti altfel,
ar semnifica altfel,
fiecare literă ar decela o altă nuanță din tine
Aleja știe să trăiască în gând.
Aleja este o ființă semitransparentă cu oase cartilaginoase.
Aleja știe să se ascundă după uși deschise....
Aleja visează să-și asorteze interiorul cu
Cândva îți crescuseră păsări albe din buricele degetelor.
De-atunci ai fost contemporan cu primăvara în orice colț de pe Glob fiindcă prea erai călător..
ții minte când erai contemporan cu
expresia expresivității
Un apus de soare fără soare
Un tot fără nimic
Un autoportret fără eu
Un tablou fără vopsea
Un galben fără culoare
Un zbor fără aripi
O mână fără 5 degete
O răsuflare
Se împrăștiaseră visele și eu eram acolo să le prind.
și nu era mai multă iarnă decât acum.
lumina deja alerga printre copaci, de la vârful copacului până la vârful picioarelor tale.
și nu era
Karina este intersecția de lumi.
Karinei,din prea multă inimă ,i se sfârșise inima.
de atunci respiră prin inimile celorlalți oameni strângându-le pe toate într-un buchet legat cu panglica de
A fost odată o fetiță, little- little.
little- little avea un mare Balloon și 5 ani.
little- little numai nemateria de ea.
Și degetele
Și genele
Și toți fluturii transparenți ori desenați pe un
Pe linia de plutire mă legăn între țărână și ceață.și nu vreau să știu dacă țărâna e caldă când îmi astupă picioarele și nici de ceața are albul porțelanului când îmi răsucește până la derută
Lumina asta pare vie.
parcă ar trăi aceeași viață cu a mea.
Ba chiar trăiește împreună cu mine viața mea.
bea apă cu mâinile mele,
respiră cu plămânii mei,
doarme cu ce visez,
eu respirând,
Celeste a inventat cuvintele ca formă de rezistență la emoție. Celeste este poetica filosofica. este decantarea albastrului la capătul cerului.
Celeste știe să simuleze furtuna cu numai o
Aripi de fluturi se deschid în tavan
Cuprind podeaua cu brațele
Un fluture se rostogolește în tavan
Mă rostogolesc pe podea
Aripile fluturilor curg în sus
Mai sus de tavan
Și mai sus de
Soare de ceară decolorează cerul din sticlă albastră.
Sunt ceea ce te las să-mi cunoști, știu.
Ești congruent cu aripile avionului în cutezanța de a zbura.
Ești ceea ce nu-ți cunosc, ceea ce mă
Am măsurat ziua în intensitate luminoasă!
Arbori, asfalt, flori, eu, tu, apă, soare, aer, piele, clipiri, pleoape, ochi, glas, văz, cuvânt.. toate toate numai în lumeni măsurate ca să dea
MA