zbor zbor zbor
Aripi de fluturi se deschid în tavan Cuprind podeaua cu brațele Un fluture se rostogolește în tavan Mă rostogolesc pe podea Aripile fluturilor curg în sus Mai sus de tavan Și mai sus de
MAMihaela Abagiudespre contopiri și prefaceri
Cândva îți crescuseră păsări albe din buricele degetelor. De-atunci ai fost contemporan cu primăvara în orice colț de pe Glob fiindcă prea erai călător.. ții minte când erai contemporan cu
MAMihaela AbagiuLittle-little și Balloon
A fost odată o fetiță, little- little. little- little avea un mare Balloon și 5 ani. little- little numai nemateria de ea. Și degetele Și genele Și toți fluturii transparenți ori desenați pe un
MAMihaela Abagiunon- parte din minele din tine
ego și dacă te-aș apuca de cel mai mic deget al tuturor rațiunilor tale bouquet și renegându-te, ignoranță,ce ai face? Mi-ai arunca în inimă libertatea? Libertatea de a nu te cuprinde,
MAMihaela AbagiunewSisif
Uneori sunt una cu un gol care nu coboară, nu urcă. Am cules porumbei și fluturi albi din cer și mi-am țesut cămașă albă din ei. Erau puzderie de mulți că nu mai încăpeau norii în cer de fluturi
MAMihaela Abagiuinducție
Nu există timp deci nu există nici secunde, nici minute și nici ore. Nu există apă deci nu există sete. Nu există lumină nici întuneric deci nu există soare și nici nori. Nu există nori deci nu
MAMihaela Abagiude tot
Ceai Hibiscus Degete Oglinzi Cești Așa Simplu Ca Setea Mea De Cer Ca Foamea Ta De Iluzii Ca stelele tale negre din găurile tale albe ca penele de var ale adevărului
MAMihaela Abagiutransfer
Duc în tălpile mele pașii tăi. Pe câte degete atâtea direcții de două ori unghii ezitări. Prin câte celule epiteliale atâtea sensuri egale cu tot atâtea certitudini vagi. îmi mângâi lumea de
MAMihaela Abagiuelucubrații
Și uite pauza ca o gaură albă între noi! Uite absurdul ca o gură căscată peste noi! Noi am învins absurdul. Noi îi clădim desubtul. Noi suntem laringele absurdului. Noi suntem aglomerarea de
MAMihaela AbagiuDin ciclul buzelor mele pentru necuvântat-4
Lumina asta pare vie. parcă ar trăi aceeași viață cu a mea. Ba chiar trăiește împreună cu mine viața mea. bea apă cu mâinile mele, respiră cu plămânii mei, doarme cu ce visez, eu respirând,
MAMihaela AbagiuDin ciclul buzelor mele pentru necuvântat-3
Dacă ți-aș dedica un stol de poeme nemaispuse nu ți le-aș putea caligrafia pe toate la fel. ci altfel.. s-ar rosti altfel, ar semnifica altfel, fiecare literă ar decela o altă nuanță din tine
MAMihaela AbagiuDin ciclul buzelor mele pentru necuvântat-2
În lumina asta se poate ! Cum iubesc lumina asta de un fel anume! Cum iubesc că o iubești și tu! Hm... dar cine n-ar iubi-o....căci e lumină cursă din Soare-Apune, din venele lui fragede. Din
MAMihaela AbagiuDin ciclul buzelor mele pentru necuvântat -1
Ia uite cum picură lumina din cer pe umărul meu! O vezi și tu cum o văd eu? o simți și tu cum îți descrețește pupilele bandajându-le într-un somn prelung, aproape mitic? În somnul care te lasă a
MAMihaela AbagiuCând cerul vrea să plouă, plouă
Pe unde se subțiază luna respiră cerul. pe unde se subțiază lumea respir eu. și m-aș plimba prin dimineața asta cu tălpi de gheață și cu ochi închiși. aș face piruete în dimineața asta știind
MAMihaela Abagiujoc de-a visul
Jucăm jocul ăsta început cu un Sesam, deschide-te! Sesam, deschide-te cărărilor între care înoată liniștea ca-ntr-un bazin buretos zbuciumat de valuri de nu-mă-uita! Sesam, deschide-te plopilor
MAMihaela Abagiucreația prin negare
expresia expresivității Un apus de soare fără soare Un tot fără nimic Un autoportret fără eu Un tablou fără vopsea Un galben fără culoare Un zbor fără aripi O mână fără 5 degete O răsuflare
MAMihaela Abagiuamfibie
Am pielea rece de când m-am născut. Sunt soră cu iarna. coincidența a făcut să ne ivim simultan lumii. Nu deosebesc gerul de caldură, E aerul amorf, mi-e frig. De vină nu e soarele.. mă
MAMihaela Abagiuun punct de vedere într-un univers de puncte
Soare de ceară decolorează cerul din sticlă albastră. Sunt ceea ce te las să-mi cunoști, știu. Ești congruent cu aripile avionului în cutezanța de a zbura. Ești ceea ce nu-ți cunosc, ceea ce mă
MAMihaela Abagiuvedenie
somnul îmi curge pe la colțurile gurii din obraji din ochi Începi să Fii uneori parcă nu sunt contemporană cu mine alteori nu mă mai văd după ce mă cuprind noaptea stă atârnată de
MAMihaela Abagiuîn
Curgeau sensurile din 360 de grade de broască de cheie cu negru și cu noapte cu tot. Se detașau sensurile unele de altele, negrul de noapte și stelele de cer. Se dedubla întunericul fără a se
MAMihaela Abagiucomert interior
posed un gând ca o cocă moale frământată de fragmente aspre de apă...cadoul cerului. și mă urnesc spiritual doar până la bariera dinaintea cerului ca să văd cum ploaia rupe aerul în ochii
MAMihaela Abagiuanotimp indiferent
Se împrăștiaseră visele și eu eram acolo să le prind. și nu era mai multă iarnă decât acum. lumina deja alerga printre copaci, de la vârful copacului până la vârful picioarelor tale. și nu era
MAMihaela AbagiuAndroginul
aici sunt eu. în spatele tău.cu spatele la spatele tău. nu știu sigur daca și tu ești în spatele meu cu spatele la spatele meu. eu.. stând în spatele tău, cu spatele la spatele tău. sigur
MAMihaela Abagiu