Vreau un trup pe care să mă părăsesc din inițiativă și de-acolo să rod acadele și să citesc Sonata Kreutzer așa, din nimic, fără ca nimeni să-mi povestească tot ce nu am înțeles nicicând.
Și în
Aripi de fluturi se deschid în tavan
Cuprind podeaua cu brațele
Un fluture se rostogolește în tavan
Mă rostogolesc pe podea
Aripile fluturilor curg în sus
Mai sus de tavan
Și mai sus de
Lumea este un ganglion vertebral brăzdat cu vene, arteriole, capilare, venule și alte sertare și autostrăzi respiratoare.
- eu sunt arteriola
- și eu sunt venula
între noi capilarul sinusoid
Cândva îți crescuseră păsări albe din buricele degetelor.
De-atunci ai fost contemporan cu primăvara în orice colț de pe Glob fiindcă prea erai călător..
ții minte când erai contemporan cu
A fost odată o fetiță, little- little.
little- little avea un mare Balloon și 5 ani.
little- little numai nemateria de ea.
Și degetele
Și genele
Și toți fluturii transparenți ori desenați pe un
ego
și dacă te-aș apuca de cel mai mic deget al tuturor rațiunilor tale bouquet și renegându-te, ignoranță,ce ai face?
Mi-ai arunca în inimă libertatea? Libertatea de a nu te cuprinde,
Uneori sunt una cu un gol care nu coboară, nu urcă.
Am cules porumbei și fluturi albi din cer și mi-am țesut cămașă albă din ei.
Erau puzderie de mulți că nu mai încăpeau norii în cer de fluturi
Nu există timp deci nu există nici secunde, nici minute și nici ore.
Nu există apă deci nu există sete.
Nu există lumină nici întuneric deci nu există soare și nici nori.
Nu există nori deci nu
Ceai
Hibiscus
Degete
Oglinzi
Cești
Așa
Simplu
Ca
Setea
Mea
De
Cer
Ca
Foamea
Ta
De
Iluzii
Ca stelele tale negre din găurile tale albe
ca penele de var
ale adevărului
Duc în tălpile mele pașii tăi.
Pe câte degete atâtea direcții de două ori unghii ezitări.
Prin câte celule epiteliale atâtea sensuri egale cu tot atâtea certitudini vagi.
îmi mângâi lumea de
Vreau să pozez vântul într-o fotografie mișcată.
Vreau să-i surprind viermuirea și agitația de viață.
Vreau să-I fotografiez respirația, nu neființa.
Vântul nu moare niciodată.
Vreau să aud inima
Și uite pauza ca o gaură albă între noi!
Uite absurdul ca o gură căscată peste noi!
Noi am învins absurdul.
Noi îi clădim desubtul.
Noi suntem laringele absurdului.
Noi suntem aglomerarea de
După ce ea a trăit maxima apropiere de climaxul emoțional, infinitul și-a schimbat orientarea în timp.
acum emoțiile îi sunt fâșii de cearșaf alb. acum așteaptă alunecarea emoțiilor ca o dâră de
Am măsurat ziua în intensitate luminoasă!
Arbori, asfalt, flori, eu, tu, apă, soare, aer, piele, clipiri, pleoape, ochi, glas, văz, cuvânt.. toate toate numai în lumeni măsurate ca să dea
Lumina asta pare vie.
parcă ar trăi aceeași viață cu a mea.
Ba chiar trăiește împreună cu mine viața mea.
bea apă cu mâinile mele,
respiră cu plămânii mei,
doarme cu ce visez,
eu respirând,
Dacă ți-aș dedica un stol de poeme nemaispuse nu ți le-aș putea caligrafia pe toate la fel.
ci altfel..
s-ar rosti altfel,
ar semnifica altfel,
fiecare literă ar decela o altă nuanță din tine
În lumina asta se poate !
Cum iubesc lumina asta de un fel anume!
Cum iubesc că o iubești și tu!
Hm... dar cine n-ar iubi-o....căci e lumină cursă din Soare-Apune, din venele lui fragede. Din
Ia uite cum picură lumina din cer pe umărul meu!
O vezi și tu cum o văd eu?
o simți și tu cum îți descrețește pupilele bandajându-le într-un somn prelung, aproape mitic?
În somnul care te lasă a
m-am trezit într-o dimineață cu senzația că nu mai e timp înapoia lui acum.apoi mi-am dat seama că lumina nu poate fi îngropată.
a fost atunci când mi-am închis toate pleoapele dinspre mine.
este
Pe unde se subțiază luna respiră cerul.
pe unde se subțiază lumea respir eu.
și m-aș plimba prin dimineața asta cu tălpi de gheață și cu ochi închiși.
aș face piruete în dimineața asta știind
Jucăm jocul ăsta început cu un Sesam, deschide-te!
Sesam, deschide-te cărărilor între care înoată liniștea ca-ntr-un bazin buretos zbuciumat de valuri de nu-mă-uita!
Sesam, deschide-te plopilor
expresia expresivității
Un apus de soare fără soare
Un tot fără nimic
Un autoportret fără eu
Un tablou fără vopsea
Un galben fără culoare
Un zbor fără aripi
O mână fără 5 degete
O răsuflare
Am pielea rece de când m-am născut.
Sunt soră cu iarna.
coincidența a făcut să ne ivim simultan lumii.
Nu deosebesc gerul de caldură,
E aerul amorf,
mi-e frig.
De vină nu e soarele.. mă
Alergau trupurile pe stradă, toate în aceeași direcție.
Văzute din avion, alcătuiau o săgeată târâtoare. Atâta grabă și atâta nesaț pentru a merge unde se împărțea acel soi de lumină care avea
MA