Poezie
Din ciclul buzelor mele pentru necuvântat-4
1 min lectură·
Mediu
Lumina asta pare vie.
parcă ar trăi aceeași viață cu a mea.
Ba chiar trăiește împreună cu mine viața mea.
bea apă cu mâinile mele,
respiră cu plămânii mei,
doarme cu ce visez,
eu respirând, bând apă și dormind și pentru mine și pentru lumină.
.....dacă nu-ți mai zăresc drumurile..
Suntem gemene eu și lumina.
prunci crescuți în aceeași piele și mobili prin aceleași oase calcaroase.
Sunt eu și lumina pentru despachetat lumea de culori,
Sunt eu și lumina pentru țiuitul tramvaielor în munți de cremene,
Sunt eu și lumina pentru scârțâitul dinților în frig,
Eu și lumina pândind ce altădată n-am fi așteptat.
Sunt eu și lumina pentru împachetatul visului neterminat dar trezit din somn.
Eu și lumina pentru a te despacheta din somn pe tine.
Mai ții minte?
În noaptea asta toate drumurile din ochii tăi și ai mei duc undeva.
La drum!
Noi,începând un drum namaiînceput, nemaiînchipuit, noi întrebându-ne încotro.
Un pas absurd, doi cu rost
2 pași cu rost, 3 pași în gol și încă doi pe asfalt.
Bâjbâim măsurând undeva- ul cu ochii, noi și lumina.
002.327
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Abagiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Abagiu. “Din ciclul buzelor mele pentru necuvântat-4.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-abagiu/poezie/246983/din-ciclul-buzelor-mele-pentru-necuvantat-4Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.