Pentru intaia oara stiu

Viața mi se scaldă în coincidențe ca-ntr-o baie de aburi, înșirate una împreună cu alta pe un fir subțire și delicat cum e pânza de păianjen. coincidențe înșirate de către Coincidența matroană a tuturor coincidențelor într-un mozaic cu valențe de pânză de păianjen. Si tot Coincidența desprinde câte o coincidență deșirând pânza de păianjen (Păianjen care nu e eu), eliberând-o pe fiecare coincidență din constrângerea ațelor întregului. O coincidență.... și alta.... amalgamate în șirul fără capăt și asemănare al clipelor din mâinile Păianjenului care nu e eu. Dacă Păianjenul e cine îmi predetermină adiția secundelor la minute, atunci îmi las noaptea să-mi astupe ochii și să mi-i dezvețe de lumină și de văz. Așa îmi las gândurile să-mi zboare aleatoriu și necondiționat.. să se ciocnească, să se adune, să se lipească, să se despice în atâtea spectre de lumină pură câte ochii mei n-ar recunoaște și să confecționeze aliajul cel mai nepotrivit din câte există, pe care nicio mână nu l-ar atinge si nicio gură nu s-ar așterne.... Iar dacă nu este așa, tot libere îmi las gândurile, dar ca să se deprindă cu zburatul....