Miclăuș Silvestru

nu-i ușor să cumperi un bilet răbdare pregătire destinație rezerve bănești și nevoia de a pleca ori stai bine-acasă ori cauți binele acolo unde te așteaptă iubitul dotat cu necesitățile

cutii de carton tot șopronul ocupat fără vreun folos - și viscolul în grabă rodul său la adăpost

toate curțile rămase fără cântări pe gerul aprig - până și cocoșilor le-a pierit piuitul

pe timp de ceață rămași în ascunzișuri până și corbii - pensulând pe șevalet câteva mici retușări

într-o zicală c-o singură grăunță prinși doi porumbei - numai înțelepciunea departe de-amăgire

Omagiu îți aduc măicuță dragă. Buchet de minunate flori-priviri, Ce vor avea mereu parfum de fragă. Oricând vei fi prezentă-n amintiri. \'n-al meu buchet doar două flori albastre, Ce tu

rouă cu-alt aspect: făină de tip zero pe oricare drum - în gerul Bobotezei tot belșugul risipit

ai grijă să nu te-ncurci strigă mama peste poartă ca o curcă beată umblu noaptea pe ulițele sătucului mă-ntorc în zori îmi cântă curcile-n față când intru-n

cunoștință virtuală fixez prima-ntâlnire de parcă ne-am cunoaște d i n t o t d e a u n a la locul de întâlnire contactare telefonică te sărut am ajuns unde ești scuze sunt în

arteziana cu sute de porumbei nu doar uguind - din laptele lupoaicei înțelepciunea Romei

toată suflarea strânsă-n jurul focului fumul până-n zori - tabăra țiganilor pe malul pârâului

deloc nu-mi place balamucul lumii prefer preafericitul paradis acolo unde greul vorbelor e spus după minute zăcute în balanță ascult o rugă spusă de-un copil un cântec murmurat de-o

prea de multe ori cuvintele ieșite din pix nu au efectul dorit de manipulatorul lui motivele chiar dacă ar fi enumerate nu ar face altceva decât să îngroașe vinovăția mâinii celui ce le-a

în ceața deasă pânza păianjenului adunând doar stropi - scândurile de la gard cu găuri de la cioturi

am de gând să-ți storc inimioara să îmi umplu ceșcuța plăcerilor cafeluța c-un rachiu combinată mai bună-i ca niciodată ca atare îmi zboară această urare: faină să ne fie toată ziua-n

E pe moarte țara bună Făr' să mânce mătrăgună. Zic: cei mulți, deși au fler, Se lipsesc... de caracter.

cât de puțin se poate rezista ispitei ori mai bine zis cât de mult în ambele cazuri finalul este același acceptarea ei repetată luând forma unui viciu apostrofat de cele mai multe ori de