Poezie
SCRT
2 min lectură·
Mediu
pe vremuri se fabricau și pantofi cu scârț
erau cumpărați de cei înstăriți
cu cheagul mai vârtos
cum scârțâie zăpada sub tălpi
când geru-i mare de crapă pietrele
așa se-auzea câteodată în biserica semi-plină
în timp ce se recita rozariul sau după
în timpul slujbelor de duminică
capul fiecăruia se răsucea un pic
buzele continuau rugăciunea sau cântecul
ochii fixau persoana ce cauza efectul
nimic anormal
așa-i
când scârțâie o roată a căruței
sau a oricărui alt angrenaj
responsabilul oprește mobilul
cu sau fără motor
nu de alta
dar sunt puse în pericol vieți sau pierderi materiale
mult mai mari decât valoarea unei piese de înlocuit
e clar
io-te scârț
zice-atunci invidia din cei dimprejur
ce scârțâituri mai trăgeam și eu
pe vremea când n-avem nicio jucărie
când se umfla pârâu-n matcă
pescuiam bucăți de polistiren
nu cu undița
cu ce puteam
uitam de gândul la alte jucării
rămase amintiri de grădiniță
făceam pe vecinii din toate părțile
să urle spre mine
cu degetele proptite-n urechi
cum nu știți în ce fel
la mintea copiilor
ușor de pus în practică
când ne săturam de joaca prin noroiul curții
noi cei trei frați mai mari cu chef mai mult
ne opream în cerdacul casei
din găurile de noi știute
unde ascunsesem polistirenul
scoteam câte o bucățică pentru fiecare
câteva picături de apă ce se scurgeau încă
pe la ulucele streșinii erau suficiente
pentru a umezi scârțiitoarele noastre
și-ncepeam
fiecare pe câte-un geam
scârț-scârț
scârț-scârț
în sus și-n jos
cu cât viteza de alunecare era mai mare
cu atât era mai strident scârțâitul
încercam să facem muzică-n grup
cum să nu fie posibil
să zicem că desenez un pătrat mărișor
scârțâitul este de frecvență joasă
nu destul de enervant
dacă trasez diagonalele pătratului
aproape la fel
un pic doar mai înalt
însă
dacă hașurez triunghiurile obținute
și o fac în direcții verticale sau orizontale
ori la nimereală
atunci să vezi scârțâială
încercați și constatați
ce să mai tot scriu
imaginați-vă
cum rămâneau geamurile-n urma noastră
toți trei eram talentați
la muzică auzisem că și marele G. Enescu
a scârțâit când era micuț
el era singur
noi trei
devenisem pricepuți confecționatori
de viori
din cocenii rămași în ieslea văcuțelor
câte cinci pe zi
le cântam
bine zis
le scârțâiam până plesnea
una din cele două pârâte corzi
gata
sigur v-am plictisit
io-te scârț
001.144
0