Poezie

parFUMată

1 min lectură·28 martie 2015

Mediu

pașii mei adulmecă o altă cale decât cea obișnuită

nu-i presărată cu floricele însă este parfumată

mă las condus de acest parfum și pot închide ochii

nu mă opresc din mers și ajung la țintă sigur

întocmai ca în visările nocturne cu finalul fericit

nu bat câmpii și nici apropouri la adresa cuiva

spun doar despre mine că oricât parfum aș folosi

nu-l am eu pe vino-încoace dimpotrivă

persistența emanațiilor particulare mie

mi-l face pe-un oarecare musiu să-și dea aere și mai și

își întoarce fața-i flecară spre câinii pe care-i împerechează

n-o să-i vorbesc prostului din dicționar că o să-și deschidă gura

să mă vorbească îngerește precum că îi caut sfințenia neatinsă

câte proverbe mă învață înțelepciunea

însă când e vorba de a o arăta

în hăul nenorocirii discordiei

mă scald împreună cu porcul

cât de parfumat să-mi fie trupul

vorbele mele nu vor putea vrăji

femeia potrivnică iubirii

și nici pe hainii vrăjmași

001.296

Miclăuș Silvestru. “parFUMată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14068397/parfumata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.