Mateuț Stela

Cățeluș cu părul creț Stai cuminte, fii isteț Nu te uita la găini, Să furi ouă din vecini. De-ți e foame, fă ceva Ce trece prin mintea ta. Latră, fiincă asta poți Să aperi

Într-o casă și anume, într-un sat uitat de lume, sta pe prispă o mămică, privind cu drag a ei fiică, ce scîncea încetișor, vrînd un pic de lăptișor. Nu avea de un’ să-i dea și-asta tare o durea.( Nu

Surprind în cuvinte fotografia momentului acum, dimineața zilei de doisprezece mai două mii doisprezece. Un eu învins de sistem, și vlăguit de dureri nespuse acceptă ceața așternută ca

„Doamne! Grele vremuri ne ne mai dai să parcurgem. A ajuns omul să caute un loc de muncă de parcă ar fi o comoară ascunsă în cele mai uitate văgăuni. Dar eu știu că tu ești Bun și pentru fiecare

Schimbările survenite în situația financiară au determinat-o să ia taurul de coarne și să-și mai caute un job. „Hotărât lucru, plusul valoric intrat din noul loc de muncă , va acoperi cu succes

Cică demult tare demult, undeva într-un sat îndepărtat trăia un om simplu așa ca mine sau ca mulți alții. Numai că acest om era veșnic nemulțumit. Ba că nu-i ajung banii, ba că are datorii, ba că

Încăperea în care a fost azvârlită era undeva la demisol. Nu era mai mare decât cămara de alimente a unui apartament de bloc. Un pat de fier și o găleată pentru nevoi fiziologice sub el,

Suflețel trăia de multă vreme în lumea celor fără de griji și parcă s-a săturat de atâta fericire. Își dorea din nou cu ardoare să experimenteze noutatea altor emoții care să-l apropie de Cel ce

Îi vedeam adesea pe stradă ținându-se de mână ca doi copii îndrăgostiți. Timpul desenase pe chipurile lor, brazde adânci și tot el le-a sleit puterile. Un singur lucru n-a putut face. Să șteargă

Tristețea s-a așternut pe întreaga făptură a Minodorei chircindu-i întregul trup într-o poziție nefirească. Nălucile din trecut și-au dat mâna cu cele prezente pentru a-i chinui existența. Un val de

Sfâșiată de povara momentului, Minodora s-a retras în cameră unde așezându-se pe marginea patului s-a lăsat pradă gândurile care fără voia ei se roteau în jurul acelorași invariabile întrebări: „De

Coridorul parcurs făcea o cotitură și se termina în fața unei uși mari de termopan, unde era sala de mese. Odată intrată în interior, Minodora fu izbită de aerul rece al încăperii și nu-și explica

Prin fereastra cu gratii de fier primele raze ale dimineții își făceau apariția. Era un răsărit cenușiu, depresiv și apăsător, la fel ca sufletul Minodorei. Toată noaptea nu a pus geană pe geană.

Acum în preajma Sfintelor Sărbători amintirile-mi dau năvală. Zâmbesc în fața uneia deschizându-i larg ușa înspre revedere. Nu mai știu în ce an era. Ne propusesem să facem Crăciunul la o mătușică

Tristă și plină de gânduri îmi făceam socoata în timp ce mergeam dupa brad: "Iar vine Crăciunul, iar începe nebunia cheltuielilor, a darurilor, a onorarii obligațiilor… Iar ne vom îndopa până la

S-a trezit așa deodată, agățat pe-o măndră fată... Pe rochița-i înflorată sta cusut cu ață albă. Era mic strălucitor și-uneori avea umor. Căci ieșea din cheutoare lâsându-l pe mândrul

E duminecă dimineața. Toți dorm numai eu umblu hai-hui printre hățișurile virtuale, până sunt gata să-mi prind urechile. Oare multora li se întâmplă asta? M-am plictisit deja. Aș vrea să scriu

21 decembrie Zorii zilei de 21 decembrie, m-au trezit cu gândul de a face o placardă, dar nu prea aveam material disponibil. Din fericire îmi cumpărasem din timp, circa 1 metru și jumătate de

19 decembrie În ziua următoare adică marți 19 decembrie, m-am trezit dis de dimineață, pentru a termina treaba ce o aveam de făcut mai repede. După ce am servit micul dejun cu copii, l-am

Până pe la ora 7 dimineața, am rămas în apartamentul colegului de serviciu al soțului meu. Singurul gând ce ne frământa în acele momente, era să vedem cât mai urgent ce fac copiii. Afară

Vineri 15 decembrie … De la instiuția unde soțul meu lucra, primisem un apartament cu trei camere undeva în zona Stadion. Asta pe considerentul că aveam patru copii în familie, trei ai noștri și

Astăzi, navigând pe net, când mai iute când încet, am găsit un cățeluș cu blănița ca de pluș. Sta afară și scâncea, i-era foame și n-avea , un oscior c-un pic de carne, dat prin mila unei doamne.

Într-o lume de visări, de speranțe și chemări, mă prefac în a fi apă, ce de doruri ea te scapă. Curg alene curg șuvoi, mângâind ochi triști și goi, cad din cer mă risipesc peste tot ce eu iubesc.

Stăteam liniștită la locul meu, pe canapeaua comodă așteptând să-mi vină rândul. În stânga și dreapta mea câțiva alții ca mine, așteptau la fel de liniștiți. La intervale precise de timp ieșea o