Mateuț Stela

Tristețea s-a așternut pe întreaga făptură a Minodorei chircindu-i întregul trup într-o poziție nefirească. Nălucile din trecut și-au dat mâna cu cele prezente pentru a-i chinui existența. Un val de

Coridorul parcurs făcea o cotitură și se termina în fața unei uși mari de termopan, unde era sala de mese. Odată intrată în interior, Minodora fu izbită de aerul rece al încăperii și nu-și explica

Până pe la ora 7 dimineața, am rămas în apartamentul colegului de serviciu al soțului meu. Singurul gând ce ne frământa în acele momente, era să vedem cât mai urgent ce fac copiii. Afară

Sfâșiată de povara momentului, Minodora s-a retras în cameră unde așezându-se pe marginea patului s-a lăsat pradă gândurile care fără voia ei se roteau în jurul acelorași invariabile întrebări: „De

Încăperea în care a fost azvârlită era undeva la demisol. Nu era mai mare decât cămara de alimente a unui apartament de bloc. Un pat de fier și o găleată pentru nevoi fiziologice sub el,

Copaci infruziți, liliac înflorit , raze de soare , parfum de lăcrimioare, cerul senin, tomberonul plin, străzi nemăturate, pungi aruncate sticle peturi si hârti, și-alte câte

A apărut pe lume în țara poveștilor. Era o poveste mică, dragălașă chiar nostimă. Autorul a inventat doar începutul ei și a așternut-o între alte două specii minunate. Curioasă din fire,

Șiroaie de ploaie cad peste ochii înlăcrimați, ștergând neputința revărsată ca un fluviu peste un suflet îndurerat. Plâng ochii, plânge și cerul spălând pământul alungând gândul cu

Ascunsă-n tăcere, și-n gânduri deșarte Privesc iarna… Ce nu e departe Și-as vrea ca dorul meu nebun Să se întoarca din drum Și să-mi mai dea o clipă, doar o clipă Din primăvara risipită.

De-aș fi zeiță, eu ți-aș da, Puterea de-a amplifica Durata clipei ce se scurge , Cu bucuria care curge Din sufletul ce nu mai plânge. De-as fi zeita eu ti-aș spune, Fi fericit în astă

Dacă vrei să ai parte de adevăr, Sorbește din fântâna adevărului. Dacă vrei să ai parte de lumină, Þinteste spre lumina universului. Dacă vrei să ai parte de iubire, Roagă-te iubirii

Tăcere, născută din mistere... Te regăsesc în cupa florilor și în adâncul apelor, pe vârful muntelui semeț, și-n dorul meu răzleț. Te-am mai văzut și într-un fulg, în frumusețea

Dominată de un soi de plictiseală, Olga începu să facă curat în micuța încăpere în care se mutase de curând. Nici nu avea cum să se simtă altfel, decât plictisită. La cei șaptesprezece

Prin adierea, mirosului de crini și-a muzicii divine, Cu dăruire îți transmit, să ai zile senine. Fi fericită și cu har, îți umple-ntreaga casă. Tristețile, lasăle-n dar celor ce nu le pasă.

19 decembrie În ziua următoare adică marți 19 decembrie, m-am trezit dis de dimineață, pentru a termina treaba ce o aveam de făcut mai repede. După ce am servit micul dejun cu copii, l-am

Frumoșii ani s-au strecurat, În vremurile ce-au plecat. Frumoșii ani s-au cam tot dus, Cu vremurile ce-au apus. Dar au lăsat în urma lor, Fir de lumină, tainic izvor, Păstrat în stinse