Cățeluș cu părul creț
Cățeluș cu părul creț Stai cuminte, fii isteț Nu te uita la găini, Să furi ouă din vecini. De-ți e foame, fă ceva Ce trece prin mintea ta. Latră, fiincă asta poți Să aperi
Năsturelul
S-a trezit așa deodată, agățat pe-o măndră fată... Pe rochița-i înflorată sta cusut cu ață albă. Era mic strălucitor și-uneori avea umor. Căci ieșea din cheutoare lâsându-l pe mândrul
SALCIA
A fost odată Ca nici odată, A fost o fată Frumoasă, curată, Pe care părinții Au numit-o Apă. Năvalnică și spumoasă, A plecat în lume Ca să o cunoască. * Născută din munte,
VIOLET
Violet așa discret Pătrunde încet, încet, În adâncul meu Unde, Dumnezeu Are-al Lui culcuș În sufletul făcut căuș. Desenează-mi un sonet În ritm cald de menuet, Cânt, culoare, vis și
CURCUBEUL
DO, - un roșu cam aprins Din iubire s-a desprins, Început frumos în toate Lucrurile fără moarte. RE, - frântură din apus Un strop mic, din gândul dus Căldura ce se propagă Dorul de ființa
SECRETUL
Cic-o dată într-o curte, Trăiau animale multe. Măgar, bou, cîine, pisică, Capre, porc și o vițică. Toate erau mulțumite, Fiind foarte fericite. Uneori se mai jucau , Alte ori mai
DACÃ....
Dacă vrei să ai parte de adevăr, Sorbește din fântâna adevărului. Dacă vrei să ai parte de lumină, Þinteste spre lumina universului. Dacă vrei să ai parte de iubire, Roagă-te iubirii
Constatare ...
Frumoșii ani s-au strecurat, În vremurile ce-au plecat. Frumoșii ani s-au cam tot dus, Cu vremurile ce-au apus. Dar au lăsat în urma lor, Fir de lumină, tainic izvor, Păstrat în stinse
EA
Ea, simpla mână pe toate le iubește Exprimă și imprimă ce sufletu-i șoptește. Diafană,ca o corolă de floare Întinsă în semn de chemare, Oferă cu grație, protecție și
DE ZIUA TA...
De ziua ta, în al meu vers Îți dau întregul univers Un cântec dulce, mângâieri Și bucurii din primăveri. Pe cap îți împletesc cunună Din razele albe de lună Am să-ți mai fac și mici
Mamei mele
Ce, aș putea da eu acum, Când galben lut, greu te apasă, Fior de amăgire sau simplu fum, Ce lacrimi pe obraz îmi lasă, Al amintirii scrum. Chipul tău greu îl deslușesc, Pierdut în
Acolo unde banii stau grămadă
Flămânzi și triști voi alergați Spre alte țări, unde banii stau grămadă Îndurând oboseala și frigul, În alte țări, unde banii stau grămadă Uitați chiar de proprii voștri copii Ce vă cerșesc
Dialog cu toamna
Ploaie de toamna rece, dușmănoasă, Mă ții acuma tot închisă-n casă? Să iți admir tristețea prin fereastră Cu vântul rece ce-ți ajunge-n oase Și norii plumburii și grei Ce sunt așa ca anii
Întâlnirea cu criza
Iată a venit și –o criză Târâind a ei valiză S-a oprit la poarta noastră Și-am privit-o ca o proastă .. Că era cam cenușie Cu privirea ei sașie Ș-avea un picior de lemn Iar pe față doar
CEL DINTÂI
Un ghiocel mititel, din alba nea s-a ridicat Și-n a vibrației petale , albe de soare Cu plecăciune și sfiiciune Pământul el l-a sărutat Apoi, cu capul tot plecat La cer când s-a
VICEVERSA
Ce-ar fi pe lumea asta, murind ca să pornești? Apoi cu greutate, tu invers să pășești? Împovărat de ani, mergând cu greutate Să îți revezi, viața și visele-aruncate? Iar timpul
DORINÞÃ
Ascunsă-n tăcere, și-n gânduri deșarte Privesc iarna… Ce nu e departe Și-as vrea ca dorul meu nebun Să se întoarca din drum Și să-mi mai dea o clipă, doar o clipă Din primăvara risipită.
PLOAIE DE VARÃ
Șiroaie de ploaie cad peste ochii înlăcrimați, ștergând neputința revărsată ca un fluviu peste un suflet îndurerat. Plâng ochii, plânge și cerul spălând pământul alungând gândul cu
STRADA....
Copaci infruziți, liliac înflorit , raze de soare , parfum de lăcrimioare, cerul senin, tomberonul plin, străzi nemăturate, pungi aruncate sticle peturi si hârti, și-alte câte
TÃCERE...
Tăcere, născută din mistere... Te regăsesc în cupa florilor și în adâncul apelor, pe vârful muntelui semeț, și-n dorul meu răzleț. Te-am mai văzut și într-un fulg, în frumusețea
