Mateuț Stela

Domnilor/doamelor editori Am și eu rugămintea de a mi se comunica, motivul pentru care fragmentul \"tricotaj de amintiri-13-\" a fost refuzat pentru corectură. Este un capitol al romanului cu

Luminița își privi mica floricică maronie pe care tocmai o terminase de croșetat. Petalele lăbărțate atârnau parcă fără vlagă. „Nu-i nimic... am să o cos aici peste partea lucrată cu galben, dar

Singurătatea, așa cum o simțea Luminița, nu-i făcea nici o plăcere. Timpul trecea greu, apăsător de greu, iar liniștea din interior o indispunea. Era obișnuită cu forfota zilnică, cu muzica

La un moment dat, Luminița se opri din citit. Nu pentru că ar fi terminat caietul al cărui conținut nici pe jumătate nu-l parcursese... ci pentru că ochii i se umeziseră. Îndoi colțul paginii și

Ști? Acum când îți povestesc, parcă aș sta cu tine la taclale. Nu oricum, ci parcă te văd tricotând așezată comod pe pat, în timp ce, din soba micuță, flăcări jucăușe își aruncă luminile pe

Draga mea mamă, de-a lungul timpului s-au întâmplat multe. Cu unele am fost de acord cu altele nu. Îmi amintesc cu nostalgie de primul meu an de școală. Mi-ai cumpărat de toate... uniformă,

Draga mea mamă, să știi că imediat după înmormântare, Traian și-a manifestat dorința de a se ocupa de creșterea și educarea lui Adi. Zicea că Sorin și așa merge în armată... iar când se va întoarce

Odihnită după somnul de noapte, Luminița se trezi bine dispusă și cu chef de treabă. Voia să schimbe ceva în peisajul apartamentului, voia o notă de noutate sau ceva care să o scoată din rutina

Afară se întunecase de-a binelea. Pe cerul senin steluțe arginti clipoceau alene, etalându-și luminițele atât de misterioase. -Mami, eu de ce n-am surori? Îi răsună în urechea femei

-L-au găsit îngropat până la gât. Când a fost adus la spital, avea ambele picioare fracturate. După o mai lungă perioadă de spitalizare, timp în care s-a supus mai multor intervenții

Scuturată de frigul amintirilor, Luminița își puse lucrul la o parte. „Toate astea or să-mi vină odată de hac. ” își zise căutând cu înfrigurare un extraveral. Își simțea inima bătând cu furie

„Deci mama într-adevăr s-a stins! Cum a fost posibil una ca asta? Tocmai ființa pe care am iubit-o și-am urât-o în egală măsură, să mă părăsească tocmai acum? De ce? De ce ?” Șirul

Atât a spus, așteptând posac până ce tinerii s-au pregătit pentru plecare. Crispați, șocați și fără putința de a-și pune în ordine un mod de gândire rațional, cei doi s-au îmbrăcat mecanic,

Întreg apartamentul era scufundat în liniște. Doar din când, zgomotul vreunei mașini ce trecea pe stradă, lăsa în urmă-i un huruit cunoscut și monoton. Luminița, aproape că nici nu mai percepea