Mateuț Stela

Scăpată de chinul nașterii, pe tânăra mamă o încercau vagi sentimente de duioșie. La început s-au manifestat printr-un un soi de milă, însoțite de plăcere pentru micuța făptură. Își privi

Așezată confortabil pe scaunul din bucătărie, femeia scufundată în propriile amintiri, tricota frenetic. Din când în când își arunca fugar privirea prin geam, sincronizând gestul, cu depănatul

Luminița adună cele câteva poze răsfirate pa fața de masă și le puse din nou în cutie. Privi spre ceasul ce atârna pe perete și i se păru că acesta a stat. Se înșelase însă, căci după o clipă acesta

Luminița a deschis ușa. În fața ei stătea o tânără însărcinată, care ținea niște documente în mână. -Da? Întrebă monosilabic tânăra femeie crezând că este vorba de vreo confuzie. -

Luminița strânse cu înverșunare andrelele ce își încetaseră până la oprire rolul productiv. Era crispată și transpirată în ciuda atmosferei plăcute din cameră. Cu un gest nervos dădu plapuma la

„Trezește-te doamnă că avem de vorbit! Ce? La ora asta încă mai dormi? Sau... ești cumva prea obosită? Hai trezește-te nu mă face pe mine să stau aici ca prostu’!\" Luminița îl privea

-De ce m-ai mițit Dane, că numai cu alea două ai fost însurat? Poftim citește aici și mai spune ceva! Uite ce scrie: \"Subsemnatul\", adică tu \"este citat în data de\", adică peste două

Somnul parcă zburase spre alte locuri. În zadar strângea Luminița cu înverșunare pleoapele, căci imaginile reveneau vii în mintea ei, de parcă se reîntâmplau aievea, dar cu o intensitate

Cu astfel de gânduri a început Luminița a-și împacheta din nou bagajul. Era derutată, confuză și tristă neștiind ce să creadă. „Se pare că viața asta se distrează de minune, creându-mi astfel de

Cu toate că dăduse drumul caloriferului la maxim, Luminița se simți pătrunsă de frig. Un frig al amintirilor aproape uitate ce reveneau acum una după alta. ”Ce ți-e și cu viața asta! Aveam trei

În camera scăldată în liniște, amurgul își reflecta obscuritatea. Obiectele și mobilierul căpătau contururi difuze, confundându-se cu întunericul care punea stăpânire peste tot. „Se lasă seara

-Găbițaaa! Găbița, hai te rog trezește-te! -Bine Luminițo că nici de Paști nu mă lași să dorm mai mult și eu ca tot omul. Ce s-a întâmplat? Ce-i cu tine? De ce nu dormi? Zise fata refuzând

Luminița privi vraful de scrisori. Le răsfiră cu un gest mângâietor ca și cum prin atingerea acestora ar fi răsfirat pe măsuță, întreg amalgamul de cuvinte. De fapt aceste vechituri, aceste

„Bine Luminițo că te-ai așezat ca o cloșcă pe covor, de parcă în casă n-ar fi bine.” Gândindu-se la aceasta, femeia se ridică și o porni încet spre ușă. Simțea cum ceva o îndemna să plece,

Din sertar ceasul își făcea prezența printr-un ticăit înfundat. Lumința l-a auzit. Amintindu-și de ideea trăznită de a-l ascunde, l-a scos cu grijă din sertar și privind-l consternată își zise:

Ziua se întrevedea a fi una caniculară încă de dimineața. Mândră de el, Luminița și-a îmbrăcat costumul de baie pe sub uniformă, indecisă a merge sau nu la școală. Mai erau două săptămâni până

Ca de fiecare dată, înaintea orei de contabilitate, colegele se adunau roi în jurul Luminiței rugând-o să spună ceva, sau să facă ceva pentru a trece ora mai repede. Odată cu intrarea

Luminița căuta cu privirea cercetătoare prin încăpere. Mâncarea o pusese deja la foc acum ce-i mai rămânea de făcut? Deodată se lumină la față. -Oh! Dragele de voi! De cât timp v-am

Încă de dimineață se întrevedea a fi o zi lungă, ceea ce Luminiței îi displăcea. Grija serviciului a rămas undeva departe. Odată cu pensionarea și-a semnat propriul pașaport pentru libertatea de a

Tic-tacul ceasului de perete se auzea clar, strident ca niște bătăi de tobă ce-i loveau timpanele nemilos. Ar fi vrut să-l oprescă, dar nu era posibil. Ar fi bulversat mersul firesc al vremii iar

După o noapte agitată, Luminița s-a trezit nemulțumită. Totul o nemulțumea: cerul înnorat de afară care-i producea dureri de oase, căldura uscată emanată de calorifer, precum și faptul că va