Poezie
Ce-a fost candva.....
dedicata special lui Brian
1 min lectură·
Mediu
O lacrima pierduta,isi face loc acum
Si se strecoara,printre gene...
Aluneca pe fata,viteaza-si face drum
Cazand plapanda,intre perne...
Drumuri pustii o sa strabat de-acum
Doar eu si trista umbra-a mea...
Prin lagare de amintiri facute scrum
Cenusa celei ce candva,a fost o stea
O stea ce stralucea doar pentru noi
Si azi,cazand in cercuri mari de foc
S-a prefacut in pulbere,noroi...
Si mi-a tarat cu ea....si-al meu noroc
0134.422
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mary
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Mary. “Ce-a fost candva......” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mary/poezie/12532/ce-a-fost-candvaComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTFrumos poem!
0
BD
Si eu care credeam ca gandurile mele sunt oarecum pesimiste :)
0
ISDe regula norocul ni-l facem noi... Te cam autovictimizezi...
0
DC
sunt deacord putin cu Myrall, norocu se afla tot timpul in mainile tale, nu cred ca norocul ar fi trebuit sa fie ultimul cuvant.
mia plcut mult, ca de obicei:)
mia plcut mult, ca de obicei:)
0
LF
Eu stiu pe cineva care se va bucura citindu-ti versurile. Am facut asta si eu! . Se pare ca nu iti place sa te dezminti! Frumoasa si curgatoare tristetea poeziei tale. Felicitari
0
DTPoem
Dacă s-ar însuma toată durerea
ce o simțim pt. cei ce mor în noi
toată moartea ar deveni plenitudine,
univers și viață limitate-n regret și
neînțeles.
p.s.
iubirea nu trebuie să se epuizeze ca act interior relativ(chiar dacă unele stele nu pot apune în noi) ci să prindă rădăcini din eternitatea din care decurge, căci viața nu poate fi un perpetuu suicid.
Dacă s-ar însuma toată durerea
ce o simțim pt. cei ce mor în noi
toată moartea ar deveni plenitudine,
univers și viață limitate-n regret și
neînțeles.
p.s.
iubirea nu trebuie să se epuizeze ca act interior relativ(chiar dacă unele stele nu pot apune în noi) ci să prindă rădăcini din eternitatea din care decurge, căci viața nu poate fi un perpetuu suicid.
0
DTPoem
Dacă s-ar însuma toată durerea
ce o simțim pt. cei ce mor în noi
toată moartea ar deveni plenitudine,
univers și viață limitate-n regret și
neînțeles.
p.s.
iubirea nu trebuie să se epuizeze ca act interior relativ(chiar dacă unele stele nu pot apune în noi) ci să prindă rădăcini din eternitatea din care decurge, căci viața nu poate fi un perpetuu suicid.
Dacă s-ar însuma toată durerea
ce o simțim pt. cei ce mor în noi
toată moartea ar deveni plenitudine,
univers și viață limitate-n regret și
neînțeles.
p.s.
iubirea nu trebuie să se epuizeze ca act interior relativ(chiar dacă unele stele nu pot apune în noi) ci să prindă rădăcini din eternitatea din care decurge, căci viața nu poate fi un perpetuu suicid.
0
IRnu ii inteleg pe cei care spun ca scrii poezii triste!sunt minunate...
0
ce-i drept , nu stiu ce ti-a facut Brian , insa de stele e plin universul..
sigur mai este una si aceea e a ta si-a sufletului tau geaman; rabdare...eu unul mai am pentru vreo trei vieti...:)