Îngenunchiați în vara de iubire
Eu visul tău;tu visul meu hoinar,
Cu lacrima șezută in privire
Cu ochii pribegi,cu suflet de amar
Privim absenți în negura uitării
Zâmbind timizi,de soarta
Și visul meu era ca lângă tine
S-ajung într-un târziu să-mbătrânesc.
Și mai visez la asta;știi prea bine,
Căci te-am iubit și incă mai iubesc!
Când seara lin iși scurge minutele fugare
O banca goala poate! si un apus de Soare
Ramane-ntiparit in tristul sau ecou
Si ce ramane-n urma ? O inima ce doare !
Se va reface oare de vom iubi din nou ?
Si gandul de-o sa zboare din nou
De-as fi un pictor, as cunoaste poate
Secretul de-a te sti picta.
Dar eu sunt muritor si din pacate
Nimic din asta nu voi sti schimba .
Naluci frumoase-mi ies acum in cale,
Ca in povestea
Divinul se frange in cercuri amare
Si bolta dispare sub norii cei reci
Si soarele astazi e parca-un alt Soare
Iar pasii-mi alearga pe aspre poteci.
Tanjesc dupa mica mea raza de Soare
Astept
Scenarii care n-au fost scrise
Le-am petrecut poate in doi,
Ne-am scufundat adanc in vise
Am luat secunda inapoi.
Traiesc frumoasa ratacire
In lumea asta fara rost;
Mi-e frica de acea
Cat mi-e de dor de amintirea stearsa !
Si cat visez la chipul tau frumos.
Si ochi-mi reci doar lacrimi calde varsa
Si soapta-mi se transforma in murmur dureros.
Si am in suflet iarna ; acolo-i
Si mai arde tacut o tigara
Vinul sta si el otetit
Ma gandesc la romanta de-o vara
Ma gandesc si imi spun am gresit !
Pasi-mi luneca acum fara rost
In tacerea lor muta
Ma gandesc si acum cum
Azi am plecat din lumea ta "divina"
M-am amagit cu prea mult nenoroc ,
Am inteles caci lumea-i prea haina
Am inteles caci eu nu aveam loc.
Si ratacesc pe strada interzisa
M-afund grabit
Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi ?
In serile de vara , sclipind de luna plina
Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi
Si-n dragoste sa prindem radacina.
Si cand desculti prin ploaie
Pasi pe nisip si-n rest uitarea
A mai ramas in urma ta ,
Privesc pe-ascuns si vad ca marea
Ii sterge lin , fara sa vrea !
Iluzii , lacrimi si durere
Voi sti sa le pastrez smerit ,
Caci
Mai sunt iubiri ce nu pot fi-mpartite ,
Mai sunt si teluri ce nu-s de ajuns ;
Si-n urma dragostei mereu neamplinite
Raman cuvinte ce nu ni le-am spus.
Mai arde jarul dintr-un vis de vara
Am incercat sa zbor de-atatea ori in viata
M-am prabusit decent in nepasarea-mi mare,
Am acceprat orice , ti-am refuzat povata,
Sa nu-ndraznesc sa zbor poate mai sus de Soare.
Astazi ranit
Sa fim doar noi , in lumea asta mare
E poate tot ce vreau si ce-mi doresc
Sa uit c-am fost ranit si ca mai doare
Sa spun din nou eternul "Te iubesc".
Visez mereu doi ochi ce azi suspina
Ratacesc printre ploaia de stele
Te zaresc; te-as privi nencetat
De-ai veni printre visele mele
N-as mai spune-n zadar am sperat !
Amintirea-mi se macina vie
Iar traind in trecutul
M-arunc la picioarele tale
Te-acopar cu lacrima mea
Prefac azi tristetea in floare
Si-o scutur in calea ta.
Privirea mi-e goala si mina straina
Ranit de iluzii mai stau zgribulit
Cu lacrimi
(pentru Gabi)
O floare-i un simbol; si multe-ar trebui
Sa dau in dar iubirii cu dreptul de-a iubi
Cuvintele-mi sunt mici, nu sta-n puterea mea
Sa-ti spun ca-n lumea asta, esti numai steaua
Tacut, imi inalt iar privirea
Spre cerul ce mut a ramas
Si-ntreb care-i este menirea
Omului mic si pripas?
Vad sange in lume si jale
Si mame ce plang tot mereu
Umanitatea azi doare
Si doare
In suflet am dorul vapaii,
In ochi am o inima scursa;
Ma pierd inspre coltul odaii
Ca leul pierdut intr-o cusca.
Ranirea e mica si-mi trece
M-afund in gindirea eterna,
De-acum nu mai sunt cum
Cum sa mai pot s-anteleg disperarea
Ochilor reci cu sclipiri inocente ?
Cum sa intorc azi in inima-mi marea
Dragoste ce parea prea decenta ?
Cum sa-ti vorbesc de fiinta-mi tacuta?
Sa pot din
Am privit Luna cu lacrimi de stele
Te-am gasit , te-am cules dintre ele
Am ingenuncheat si te-am cuprins
Intr-o vraja de stele, cu un zimbet aprins.
Te-am iubit cu speranta de bine
Si n-am
De-ai fi ramas, azi totul mai putea
Sa imi transforme tandru viata mea.
Dar ai decis sa pleci si n-am putut
Sa te o presc si asta a durut !
Si azi mai pling si-mi este dor de tine
Pe unde esti
Celei ce a insemnat totul pentru mine ! Mamei mele!
Si cit regret caci n-am fost linga tine
Caci m-ai iubit , mi-ai dorit numai bine.
Dar azi te-ai stins! Iar eu azi am ajuns
Un calator cu
Corabia sperantei s-a naruit iubire
Ce trist, ce sumbru, ce catastrofal!
Caci ne-am lovit si noi in cruda ei ciocnire
De coltul aspru-al stincii, de creasta unui val.
Ti-am repetat cu lacrimi ,
