Poezie
Odaia de lut
1 min lectură·
Mediu
In suflet am dorul vapaii,
In ochi am o inima scursa;
Ma pierd inspre coltul odaii
Ca leul pierdut intr-o cusca.
Ranirea e mica si-mi trece
M-afund in gindirea eterna,
De-acum nu mai sunt cum spui \"rece\"
Dar dorm visator pe-a mea perna.
Visez o iubire desearta
Alerg printr-un vis efemer
Voi sti sa mai bat la o poarta
Voi sti sa traiesc din mister.
Traiesc pe pamint vilvataia
Dispar printre cei ce-au murit
Cu mine pastrez doar odaia
De lut; cu misteru-i zdrobit.
De-o fi sa te-ntorci din iluzii
Sa vrei sa mai pling nu mai pot
S-au scurs si acele concluzii
S-a sters si-al iubirii complot.
Voi sta linistit in odaia
Din codrul de brazi; cea de lut
Si-mi voi pastra vilvataia
Iubirii ce-atunci a durut.
012.769
0
Nici eu nu m-am putut abtine sa nu-ti scriu un mic comentariu ,pentru ca aceasta poezie imi place foarte mult...e exact poezia ideala ,o poezie adevarata cere exprima cu eleganta si multa sensibilitate sensibilitate sentimente unice !
Imi place foarte mult stilul tau !
Nicoleta