Poezii

Îngenunchiați în vara de iubire Eu visul tău;tu visul meu hoinar, Cu lacrima șezută in privire Cu ochii pribegi,cu suflet de amar Privim absenți în negura uitării Zâmbind timizi,de soarta

Și visul meu era ca lângă tine S-ajung într-un târziu să-mbătrânesc. Și mai visez la asta;știi prea bine, Căci te-am iubit și incă mai iubesc! Când seara lin iși scurge minutele fugare

O banca goala poate! si un apus de Soare Ramane-ntiparit in tristul sau ecou Si ce ramane-n urma ? O inima ce doare ! Se va reface oare de vom iubi din nou ? Si gandul de-o sa zboare din nou

De-as fi un pictor, as cunoaste poate Secretul de-a te sti picta. Dar eu sunt muritor si din pacate Nimic din asta nu voi sti schimba . Naluci frumoase-mi ies acum in cale, Ca in povestea

Divinul se frange in cercuri amare Si bolta dispare sub norii cei reci Si soarele astazi e parca-un alt Soare Iar pasii-mi alearga pe aspre poteci. Tanjesc dupa mica mea raza de Soare Astept

Scenarii care n-au fost scrise Le-am petrecut poate in doi, Ne-am scufundat adanc in vise Am luat secunda inapoi. Traiesc frumoasa ratacire In lumea asta fara rost; Mi-e frica de acea

Cat mi-e de dor de amintirea stearsa ! Si cat visez la chipul tau frumos. Si ochi-mi reci doar lacrimi calde varsa Si soapta-mi se transforma in murmur dureros. Si am in suflet iarna ; acolo-i

Si mai arde tacut o tigara Vinul sta si el otetit Ma gandesc la romanta de-o vara Ma gandesc si imi spun am gresit ! Pasi-mi luneca acum fara rost In tacerea lor muta Ma gandesc si acum cum

Azi am plecat din lumea ta "divina" M-am amagit cu prea mult nenoroc , Am inteles caci lumea-i prea haina Am inteles caci eu nu aveam loc. Si ratacesc pe strada interzisa M-afund grabit

Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi ? In serile de vara , sclipind de luna plina Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi Si-n dragoste sa prindem radacina. Si cand desculti prin ploaie

Pasi pe nisip si-n rest uitarea A mai ramas in urma ta , Privesc pe-ascuns si vad ca marea Ii sterge lin , fara sa vrea ! Iluzii , lacrimi si durere Voi sti sa le pastrez smerit , Caci

Mai sunt iubiri ce nu pot fi-mpartite , Mai sunt si teluri ce nu-s de ajuns ; Si-n urma dragostei mereu neamplinite Raman cuvinte ce nu ni le-am spus. Mai arde jarul dintr-un vis de vara

Am incercat sa zbor de-atatea ori in viata M-am prabusit decent in nepasarea-mi mare, Am acceprat orice , ti-am refuzat povata, Sa nu-ndraznesc sa zbor poate mai sus de Soare. Astazi ranit

Sa fim doar noi , in lumea asta mare E poate tot ce vreau si ce-mi doresc Sa uit c-am fost ranit si ca mai doare Sa spun din nou eternul "Te iubesc". Visez mereu doi ochi ce azi suspina

Ratacesc printre ploaia de stele Te zaresc; te-as privi nencetat De-ai veni printre visele mele N-as mai spune-n zadar am sperat ! Amintirea-mi se macina vie Iar traind in trecutul

M-arunc la picioarele tale Te-acopar cu lacrima mea Prefac azi tristetea in floare Si-o scutur in calea ta. Privirea mi-e goala si mina straina Ranit de iluzii mai stau zgribulit Cu lacrimi

(pentru Gabi) O floare-i un simbol; si multe-ar trebui Sa dau in dar iubirii cu dreptul de-a iubi Cuvintele-mi sunt mici, nu sta-n puterea mea Sa-ti spun ca-n lumea asta, esti numai steaua

Tacut, imi inalt iar privirea Spre cerul ce mut a ramas Si-ntreb care-i este menirea Omului mic si pripas? Vad sange in lume si jale Si mame ce plang tot mereu Umanitatea azi doare Si doare

In suflet am dorul vapaii, In ochi am o inima scursa; Ma pierd inspre coltul odaii Ca leul pierdut intr-o cusca. Ranirea e mica si-mi trece M-afund in gindirea eterna, De-acum nu mai sunt cum

Cum sa mai pot s-anteleg disperarea Ochilor reci cu sclipiri inocente ? Cum sa intorc azi in inima-mi marea Dragoste ce parea prea decenta ? Cum sa-ti vorbesc de fiinta-mi tacuta? Sa pot din

Am privit Luna cu lacrimi de stele Te-am gasit , te-am cules dintre ele Am ingenuncheat si te-am cuprins Intr-o vraja de stele, cu un zimbet aprins. Te-am iubit cu speranta de bine Si n-am

De-ai fi ramas, azi totul mai putea Sa imi transforme tandru viata mea. Dar ai decis sa pleci si n-am putut Sa te o presc si asta a durut ! Si azi mai pling si-mi este dor de tine Pe unde esti

Celei ce a insemnat totul pentru mine ! Mamei mele! Si cit regret caci n-am fost linga tine Caci m-ai iubit , mi-ai dorit numai bine. Dar azi te-ai stins! Iar eu azi am ajuns Un calator cu

Corabia sperantei s-a naruit iubire Ce trist, ce sumbru, ce catastrofal! Caci ne-am lovit si noi in cruda ei ciocnire De coltul aspru-al stincii, de creasta unui val. Ti-am repetat cu lacrimi ,