Poezie
Corabia Sperantei
1 min lectură·
Mediu
Corabia sperantei s-a naruit iubire
Ce trist, ce sumbru, ce catastrofal!
Caci ne-am lovit si noi in cruda ei ciocnire
De coltul aspru-al stincii, de creasta unui val.
Ti-am repetat cu lacrimi , sa te intorci-napoi
Sa dam iubirii dreptul de-a ne robi din nou
Sa fim din nou in lumea tacuta doar noi doi
Sa fiu ca-n vremuri vechi, numai al tau \"erou\".
O gelozie muta iti umple-acum privirea
Sa inteleg de ce? Nu vreau si nici nu pot!
Ti-am declarat deschis de mii de ori iubirea
Iar ca raspuns gasit-am doar tristul tau \"nu pot\".
Si-atunci de ce iluzii? De ce iar ratacire?
De ce alergi intruna pe creasta unui val?
Ti-am dat poate sperante , ti-am oferit iubire
De ce-am lasat corabia s-ajunga iar la mal?
Te las acum iubire cu visurile tale.
Pluteste lin in viata creaza-ti un nou drum
Concluzia-mi e simpla si-n urma-i numai jale
Corabia sperantei s-a scufundat acum!
024.559
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luci Frederiksen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Luci Frederiksen. “Corabia Sperantei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luci-frederiksen/poezie/12774/corabia-speranteiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MC
sa stii ca nu e deloc bine sa te lasi dus de val...
0
lasă adâncurilor abisale
corabia scufundată,
tu privește sus spre soare,
acolo ies din suprafață
incandescente jerbe de ninsoare...