Nu-mi întrerupeți cântul! Îmi scârțâie arcușul,
Se clatină cărarea și vântul s-a-ntețit;
Dar am în minte taina și am găsit urcușul,
Și spicu-n lan se-ndoaie, și e spre asfințit.
Nu plec
Adrian e fericit,
Barbu are chef de joacă,
Constantin iar a venit,
Dinu nu mai vrea să tacă,
Eugen mai vrea să stea,
Florea vede-o macara,
Dinu râde de ceva:
Veselă-i echipa...
Horia-i tare
M-am îmbarcat pe promisiunea scrisă:
Lovit de val, de soare, de cârcei,
Aveam ca jertfă turte și viței
Și-o inimă de piatră circumcisă.
Iar mâna mea uscată n-a putut
Vâslind, să-mi dăruiască
Trei iezi îndrăzneți,
Fiți atenți cui deschideți!
Că îndată or să bată
Violența,
Indolența,
Și ranchiuna,
Și minciuna.
Dar mama v-aduce vouă
Veste bună, veste nouă.
Trei iezi
Îmi fac din petale arcuș peste vreme
Și-ascult despre Tine salcâmii vorbind,
Își leapădă mirul o stea și o prind
Pe struna ce cântă și geme.
Am pace pe umeri și versuri în poale
Și-mi spun despre
Ești. Și nu se cade să am altă vrere
Decât vrerea Celui care-mi dă putere,
Care mă iubește, care m-a-ntocmit.
Nu știu altă cale decât cea pe care
Dragostea îmi stoarce picuri de cântare:
Tu
Motto:
De mine, mamă, nu te-o dezbina
Nici codul roșu-al fulgilor de nea.
De-atâția ani faci scorbură din mine,
Cu ochii-nchiși te pot vedea
Cum stai culcată în inima mea,
Iar visul meu s-a
Sal, Ilie!
Am ajuns la Eforie
Și-ți trimit bezele-o mie!
C-am ajuns-de cap să-ți fie-
Pe la inimă dilie
Și cu dragostea zbanghie...
Și mă-nvârt sub pălărie:
Eu-pe plajă, ea-pustie
Și, sub
Mai adă, Doamne, adierea verii,
Căldură blândă-n luna lui Cuptor,
C-am construit departe de izvor
Și-am adormit la porțile vegherii.
Plugarul stă la margini de ogor,
Pe la străini se-ndeasă
Searbăd mi-ar fi drumul de n-ai fi cu mine,
Aș cânta de jale și n-aș ști să plâng,
M-aș topi de soare-n zilele senine –
Trestie uscată, gata să mă frâng.
Mi-ar fi noapte-ntr-una neștiindu-Ți
Nu voi lăsa pe nimeni să mă-nşele
Și-acelor sfaturi nu mă voi supune,
Când vor trimite cele zise „bune”
Să-mbolnăvească gândurile mele.
Eliberat de falsă-nțelepciune.
Voi ocoli savantele
De când te-ai dus, măicuță, s-a înmulțit pelinul
Iar pălămida crește atâta de frumos!
Numai Grivei, sărmanul, e bleg și mofturos
De când a prins o gâscă și l-a bătut vecinul.
Și gardul la
Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23
Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sa
Într-o zi va fi un soare cumplit
Sau ne vor îngheța gândurile și vorba,
Sau poate,
Poate că va fi la fel ca azi,
Când toate canalele de știri anunță vreme moderată.
Într-o zi inima fratelui
Natura și-a schimbat veșmântul
În ritmul acelor de ceas.
Când primăvar-aduce stropii
Ca să trezească-n vale snopii,
Aștept să clatini iar pământul,
În drama timpului rămas.
S-au botezat în muguri
Motto: Copilul și luna pot basme să-și spună
Sub clar și eclipsă de lună.
Lună, ești atât de mare!
Tu- în ceruri, eu sunt om,
De-aș urca pe-un vârf de pom,
Þi-aș
M-am închinat când se zbătea lumina
Și razele se-ncovoiau, greoaie,
Când mă ardea în măruntaie vina,
Și-acuzatorii-mi pomeneau pricina
La judecata focului de paie.
M-ai luat din scrum și mi-ai
Motto:
"Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe,
El S-a ridicat în sus și le-a zis:
-Cine dintre voi este fără păcat
să arunce cel dintâi cu piatra în ea." Ioan8:7
La o casă
Străpunsa ureche deoparte m-a pus,
Sunt rob dobândit prin puterea Jertfirii,
Eu, ultimu-n lume pe lista cinstirii
Și prieten cu Domnul Isus.
Eu spun despre Tine, Tu spune ce vrei,
Tu curăți
Sal, Ilie!
Eu mă duc la Eforie,
Fără bani, fără mistrie,
Fără teascul de sub vie,
Fără nimeni ca să știe...
Și mai știu rime vreo mie,
Da\' m-așteaptă, mă, Ilie,
Trenul meu spre Eforie.
Atunci voi pleca:
Albit de lumină când vasul va fi,
Când calea se-ndreaptă din noapte spre zi,
Măslinul începe din nou a-nverzi
Și ramul ce crește
Din ce putrezește
Un semn de la cer va
Să vină Crăciunul, să vină la vară,
Bunica-i bolnavă și trage să moară,
Dar vara aceasta se poate s-o prindă;
Să vină creștinii, să-i cânte-o colindă!
Bunica i-aude pe dânșii cântând
Și valul
MV