Poezie

De n-ai fi Tu

poezie creștină

1 min lectură·27 februarie 2018

Mediu

Searbăd mi-ar fi drumul de n-ai fi cu mine,

Aș cânta de jale și n-aș ști să plâng,

M-aș topi de soare-n zilele senine –

Trestie uscată, gata să mă frâng.

Mi-ar fi noapte-ntr-una neștiindu-Ți glasul,

Gura s-ar deschide, mintea nu Te-ar ști,

M-aș cuprinde-n brațe, clătinându-mi pasul,

Cântecul de leagăn m-ar îmbătrâni.

Aș căta în stele lege și dreptate,

Născocind povestea unei lumi demult,

Aș ciopli în minte câte-o zeitate

Pentru fiecare cântec ce-l ascult.

De n-ai fi Tu, Doamne, aș muri de frică,

Aș fugi într-una printre amintiri,

Inima s-ar strânge ca o turturică,

Adunând fantasme și închipuiri.

De n-ai fi Stăpânul care mă iubește,

Aș fi cel ce vinde și-i apoi vândut

Și, cu ochi de gheață, brațele de clește,

Răul mi-ar fi sprijin, ura mi-ar fi scut.

Aș avea pe buze vin de aguridă

Când aș ține-n mână ultimul pahar;

Umbre unduioase-n piele de aspidă

M-ar sălta-n adâncuri prefăcute-n jar.

De n-ai fi Iubirea care mă salvează,

De n-ai fi Tu Domnul, unic Dumnezeu,

Ostenit ca umbra palidă-n amiază,

Întrebând de Tine, Te-aș căta mereu…

001.614

mariniuc viorica. “De n-ai fi Tu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14121308/de-n-ai-fi-tu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.