Poezie
Razbunarea pietrelor
(poezie crestina)
2 min lectură·
Mediu
Motto:
"Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe,
El S-a ridicat în sus și le-a zis:
-Cine dintre voi este fără păcat
să arunce cel dintâi cu piatra în ea." Ioan8:7
La o casă cu cerdac
Și flori multe la portiță,
Printre tufe de crăiță,
Se holbează un brotac
La acele pietre care
Au venit și nu mai tac:
-Pietre-aicea? Cum de oare?
Hei, opriți-vă odată,
Of, că multe mai sunteți!
Cu stăpâna casei vreți?
Nu prea cred, e ocupată;
Împrejurul unei vetre
Stă de vorbă c-o surată-
Chiar nu are timp de... pietre.
Și atunci un glas răstit
Îi răspunde: -Ne jignești
Fără ca să bănuiești
Câte noi am pătimit!
Te rugăm să dai de veste
La stăpână c-am venit
Fiecare c-o poveste.
Eu, de pildă-s aruncată
Într-un om ce bea rachiu;
Acum omul e-n sicriu,
(Avea fierea perforată).
Bietul, plata și-a luat,
Eu mă simt însingurată,
Am venit aici- și bat!
-Vai de mine! zise-o piatră,
Un rău platnic am lovit,
L-au executat silit;
Și nu-s câine care latră
Să stau dup-un om sărac,
N-are nici cenușă-n vatră;
M-am întors, ce pot să fac?
-Era tare multă ceartă
Unde dânsa m-a trimis;
Dar conflictu-a fost închis,
C-avu unu' țeasta spartă.
Dacă ei s-au împăcat,
Am venit și eu la poartă,
Zise alta, și-am să bat.
-Vai, și eu, știți, am lovit
Drept în inimă o fată!
Zise-o piatră supărată;
-Tu vorbești? Eu am zdrobit
Sănătatea unei mame!
-Eu doi soți am despărțit-
Doamne-aici sunt numai drame!
-Fetelor, rosti brotacul,
M-ați uimit, mă înfior,
Dar nu pot fi de-ajutor;
Cum s-o chem? Sunt mic, săracul,
Și s-o supăr nu îmi vine,
Că mă prinde de-un picior
Și m-aruncă și pe mine!
Nu știți despre ea prea multe:
Vreți 'napoi să vă primească?!
Să nu-mi spuneți mie „broască”
Dacă stă să vă asculte.
Dar îmi pun o întrebare:
Oare cum o să oprească
O grămad-așa de mare?
Apoi, gureșul brotac
Se feri de pe alee
Și-așteptând-o pe femeie,
N-a mai scos un singur „oac”
...Vreți să știți ce s-a-ntâmplat?
Nu știu, n-am nici o idee,
Dar ceva am învățat:
Gura-i darul ce-ai primit
Însă, totuși, pune-i frână,
Să nu fie-a ta stăpână!
Iar când ești mai ispitit,
Fă un lucru cu folos:
Strânge piatra bine-n mână
Și apoi arunc-o... jos!
001.922
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mariniuc viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 379
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 82
- Actualizat
Cum sa citezi
mariniuc viorica. “Razbunarea pietrelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14102402/razbunarea-pietrelorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.