Poezie

Copilul și luna

-poezie pentru copii-

1 min lectură·20 aprilie 2015

Mediu

Motto: Copilul și luna pot basme să-și spună

Sub clar și eclipsă de lună.

Lună, ești atât de mare!

Tu- în ceruri, eu sunt om,

De-aș urca pe-un vârf de pom,

Þi-aș trimite-o sărutare.

Știi, în fiecare seară

Desenez o zână bună;

Tata zice că-i o lună

În costum de primăvară.

Stau pe trunchiu-acesta mic,

Parcă-s un tufiș de mure,

De-o vrea zmeul să mă fure,

Să mă chemi, că mă ridic.

Știu că mă primești la tine...

Da-i prea sus și poate-i frig-

Și pe mama dac-o strig,

Nu se supără și vine.

S-o auzi apoi cum jură

Că, de mă mai prinde iară,

O să stau o noapte-afară,

Să mă satur de natură.

Ea nu știe că m-asculți

Și, de fapt, nimeni nu știe:

Cine-ar ști, ar vrea să vie

Și apoi am fi prea mulți...

Uite-aș sta așa cu tine,

Dimineața să ne prindă,

Cum stă soră-mea-n oglindă,

La taifas cu nu știu cine.

Gata, vine ziua-ndată,

Uf, că timpul tare zboară!

Am să vin și mâine seară,

Ca să-ți spun ce-a fost odată

001.727

mariniuc viorica. “Copilul și luna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14069888/copilul-si-luna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.