Mi-e sete, dați-mi un pahar să beau
Că mă sfârșesc aici, lângă izvor!
Aș limpăi, cu pumnii-aș vrea să iau,
Dar am gustat din vin amețitor.
Întindeți mâna careva din voi,
Dați apă pentru
Altă dată, poate mâine,
Când își strânge pomul floarea,
Când se-nchide largul zării și își leapădă splendoarea,
Când e boală şi nu-i pâine,
Iar tu n-ai nici o ieșire pentru starea
Din teamă de Tine, iubesc pe oricine,
Iubindu-Ți lucrarea, pe Tine Te-ador,
Sărut raza care se-ndreaptă spre mine,
Iau patul și umblu, spre Cer călător!
Cuvântu-mi primește, vorbește
Doctore, visez urât
Și sunt mic, iar noaptea-i mare
Și-s atât de amărât!
Nu aveți vreo vindecare?
M-au adus aici părinții,
Cic-aveți un tratament,
Ca atunci când te dor dinții
Și ți-i curăță
Abia-ncolțit, m-am prins de mâna Ta
Și-am părăsit întâiul adăpost;
Aveam de dus o sarcină și-un rost,
Și-un strop dumnezeiesc 'naintea mea.
Mi-ai dat o scară și mi-ai pus un cost,
Apoi ai
Străpunsa ureche deoparte m-a pus,
Sunt rob dobândit prin puterea Jertfirii,
Eu, ultimu-n lume pe lista cinstirii
Și prieten cu Domnul Isus.
Eu spun despre Tine, Tu spune ce vrei,
Tu curăți
Dormi, copilul meu pribeag!
Câte ceasuri sunt la tine?
Aici soarele-i în prag
Și, cuprins de-al zilei drag,
Umflând creasta de rubine,
A cântat cocoșul iară.
Cântă și la tine-n țară?
Dormi,
Motto:
"Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că,
dacă veţi avea credinţă (…), dacă aţi zice muntelui acestuia:
«Ridică-te de aici şi aruncă-te în
Mai adă, Doamne, adierea verii,
Căldură blândă-n luna lui Cuptor,
C-am construit departe de izvor
Și-am adormit la porțile vegherii.
Plugarul stă la margini de ogor,
Pe la străini se-ndeasă
Doamne, de mi-ai dat copii,
N-ai putut ca să mi-i ții?!
Să mă-nveți cum să-i păzesc,
Legănați, să-i țin de mână
Până zorii se îngână,
Iar apoi, când se ivesc
Nori de smoală-n asfințit,
Să-i
Îmi fac din petale arcuș peste vreme
Și-ascult despre Tine salcâmii vorbind,
Își leapădă mirul o stea și o prind
Pe struna ce cântă și geme.
Am pace pe umeri și versuri în poale
Și-mi spun despre
Atunci voi pleca:
Albit de lumină când vasul va fi,
Când calea se-ndreaptă din noapte spre zi,
Măslinul începe din nou a-nverzi
Și ramul ce crește
Din ce putrezește
Un semn de la cer va
Trei iezi îndrăzneți,
Fiți atenți cui deschideți!
Că îndată or să bată
Violența,
Indolența,
Și ranchiuna,
Și minciuna.
Dar mama v-aduce vouă
Veste bună, veste nouă.
Trei iezi
Nu mă condamnă gândul c-am ajuns
În toamna vieții căutând răspuns,
Cât nepăsarea dusă până-n toamnă
Și întristarea duhului ascuns –
Tăcerea despre Tine mă condamnă.
M-am ofilit la
Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23
Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sa
I
A fost odată, ca niciodată,
Pe-un drum de țară, lâng-un copac
Și o fântână abandonată,
A fost odată un om sărac.
Avea o casă ca vai de lume,
O barbă rară și-un trup
Am spus: „Mesia s-a născut!
Uitați-vă spre empireu
Cum cad speranțe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.
’Și-apleacă fruntea Dumnezeu,
Plângând în taină Pruncul Sfânt,
De nașterea ce L-a
Motto:
„Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele
şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit,
care şi-a zidit casa pe nisip.” Matei 7:26
Nu mi-a fost casa pe stâncă,
S-o salvez, nu
Plânge lutul, tremură copacii,
Iarba verde în pământ se-ndoaie,
Strugurii nu mai așteaptă ploaie
Și rămân să ne descânte vracii.
Nimeni nu-nțelege de ce doare
Rugăciunea spusă-n
Tată, de ce-ai plecat?
Lumea zicea că ești un bețiv notoriu,
Că ai patima suptului, că ești un împătimit al alcoolului.
Și mai zicea lumea că ne-ai distrus fericirea.
Fericirea?... Poate
Să vină Crăciunul, să vină la vară,
Bunica-i bolnavă și trage să moară,
Dar vara aceasta se poate s-o prindă;
Să vină creștinii, să-i cânte-o colindă!
Bunica i-aude pe dânșii cântând
Și valul
Motto:
"Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Faptele