mariniuc viorica

Mi-e sete, dați-mi un pahar să beau Că mă sfârșesc aici, lângă izvor! Aș limpăi, cu pumnii-aș vrea să iau, Dar am gustat din vin amețitor. Întindeți mâna careva din voi, Dați apă pentru

Altă dată, poate mâine, Când își strânge pomul floarea, Când se-nchide largul zării și își leapădă splendoarea, Când e boală şi nu-i pâine, Iar tu n-ai nici o ieșire pentru starea

Din teamă de Tine, iubesc pe oricine, Iubindu-Ți lucrarea, pe Tine Te-ador, Sărut raza care se-ndreaptă spre mine, Iau patul și umblu, spre Cer călător! Cuvântu-mi primește, vorbește

Doctore, visez urât Și sunt mic, iar noaptea-i mare Și-s atât de amărât! Nu aveți vreo vindecare? M-au adus aici părinții, Cic-aveți un tratament, Ca atunci când te dor dinții Și ți-i curăță

Abia-ncolțit, m-am prins de mâna Ta Și-am părăsit întâiul adăpost; Aveam de dus o sarcină și-un rost, Și-un strop dumnezeiesc 'naintea mea. Mi-ai dat o scară și mi-ai pus un cost, Apoi ai

Străpunsa ureche deoparte m-a pus, Sunt rob dobândit prin puterea Jertfirii, Eu, ultimu-n lume pe lista cinstirii Și prieten cu Domnul Isus. Eu spun despre Tine, Tu spune ce vrei, Tu curăți

Dormi, copilul meu pribeag! Câte ceasuri sunt la tine? Aici soarele-i în prag Și, cuprins de-al zilei drag, Umflând creasta de rubine, A cântat cocoșul iară. Cântă și la tine-n țară? Dormi,

Motto: "Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă (…), dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici şi aruncă-te în

Mai adă, Doamne, adierea verii, Căldură blândă-n luna lui Cuptor, C-am construit departe de izvor Și-am adormit la porțile vegherii. Plugarul stă la margini de ogor, Pe la străini se-ndeasă

Doamne, de mi-ai dat copii, N-ai putut ca să mi-i ții?! Să mă-nveți cum să-i păzesc, Legănați, să-i țin de mână Până zorii se îngână, Iar apoi, când se ivesc Nori de smoală-n asfințit, Să-i

Trei iezi îndrăzneți, Fiți atenți cui deschideți! Că îndată or să bată Violența, Indolența, Și ranchiuna, Și minciuna. Dar mama v-aduce vouă Veste bună, veste nouă. Trei iezi

Nu mă condamnă gândul c-am ajuns În toamna vieții căutând răspuns, Cât nepăsarea dusă până-n toamnă Și întristarea duhului ascuns – Tăcerea despre Tine mă condamnă. M-am ofilit la

Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea               și cine nu adună cu Mine risipește.”                      Luca 11:23 Adunați cu Mine roua de-ntristare Când se-abate-asupra boală sa

I A fost odată, ca niciodată, Pe-un drum de țară, lâng-un copac Și o fântână abandonată, A fost odată un om sărac. Avea o casă ca vai de lume, O barbă rară și-un trup

Am spus: „Mesia s-a născut! Uitați-vă spre empireu Cum cad speranțe pe pământ, În boabe mici de curcubeu. ’Și-apleacă fruntea Dumnezeu, Plângând în taină Pruncul Sfânt, De nașterea ce L-a

Motto: „Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.” Matei 7:26 Nu mi-a fost casa pe stâncă, S-o salvez, nu

Plânge lutul, tremură copacii, Iarba verde în pământ se-ndoaie, Strugurii nu mai așteaptă ploaie Și rămân să ne descânte vracii. Nimeni nu-nțelege de ce doare Rugăciunea spusă-n

Să vină Crăciunul, să vină la vară, Bunica-i bolnavă și trage să moară, Dar vara aceasta se poate s-o prindă; Să vină creștinii, să-i cânte-o colindă! Bunica i-aude pe dânșii cântând Și valul

Motto: „[…] Acesta este semnul în fiecare epistolă; așa scriu eu.” (Pavel) 2 Tesaloniceni 3:17 Așa scriu eu: cu mâna tremurândă, Care-a pierdut tot

Motto: "Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Faptele