Poezie
Sonet existențial
1 min lectură·
Mediu
Abia-ncolțit, m-am prins de mâna Ta
Și-am părăsit întâiul adăpost;
Aveam de dus o sarcină și-un rost,
Și-un strop dumnezeiesc 'naintea mea.
Mi-ai dat o scară și mi-ai pus un cost,
Apoi ai plâns, văzând ce va urma –
Știai că în curând Te voi trăda,
Dar m-ai lăsat să fiu, iar eu am fost.
Mi-ai răstignit deasupra lumii firea
Și-am renăscut din Dumnezeu cel viu,
Cu mâna Ta mi-ai scris mărturisirea,
Cu mâna mea, de mulțumire-Ți scriu.
De-atuncea ştiu c-am să-Ți aștept venirea:
De când mi-ai scos țărâna din pustiu.
022513
0
Prima modificare e foarte simplă: nu trebuie decât să grupezi ultimul vers din al treilea catren cu ultimele două versuri ale poeziei, ca să rezulte două terține. A doua privește penultimul vers, care nu respectă ritmul. Eu l-aș scrie așa:
„Doamne, de-atunci ți-aștept mereu venirea”.
Și „m-am prins de mâna (în loc de „mână”) Ta”.
Sper că ți-am fost de ajutor.