Poezie
Lumea fierbe
(poezie creştină)
1 min lectură·
Mediu
Spre ceru-ntunecat se ’nalță jerbe
S-a-nnourat de-amenințări trăirea,
Nemulțumitu-și caută menirea
În implorări sau strigăte acerbe.
Înspăimântat, bogatu-nchide ușa,
Nedreptățitu-și scutură cenușa,
Se întretaie vești, iar lumea fierbe.
Nu, să nu piară cel nelegiuit!
În praf doboară stâlpul infamiei
Și, ca o rază-n mijlocul urgiei,
Înalță rugi spre Cerul nesfârșit.
Vestește-i condamnatului salvarea,
La Tron divin să-și ceară achitarea –
Fii om, de dragul harului primit.
Trecând prin praf, nu-i alb fără de pată,
Sub cruce stau răniții și călăii,
Căci au umblat pe tot cuprinsul văi
S-aducă spini pe fruntea-nsângerată.
Îmbărbătează-ți lacrima de jale,
Să se prelingă-n poala țării tale.
De te-ai rugat, mai roagă-te o dată.
Străin aici și cetățean de sus,
Când lumea fierbe, arzi pentru Isus!
001.285
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mariniuc viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
mariniuc viorica. “Lumea fierbe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14144967/lumea-fierbeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.