Poezie

Dormi, copilul meu!

1 min lectură·5 septembrie 2020

Mediu

Dormi, copilul meu pribeag!

Câte ceasuri sunt la tine?

Aici soarele-i în prag

Și, cuprins de-al zilei drag,

Umflând creasta de rubine,

A cântat cocoșul iară.

Cântă și la tine-n țară?

Dormi, copilul meu tăcut!

Ți-am scris numele pe ușă,

C-am un cântec de țesut –

Cel vechi cred că l-am pierdut

Și-ți venea ca o mănușă…

Parcă te-am mai întrebat:

Tu, de când nu te-ai rugat?

Dormi, copilul meu bătrân!

Te-am ascuns în amintire,

Și acolo-am să rămân,

Adunând nădejde-n sân

Să-ți trimit de lecuire.

Când ți-o fi de dor și teamă,

Lasă-ți inima să geamă.

Dormi, copilul meu străin,

Dormi, că noaptea se destramă;

Uită-te spre cer și cheamă

Carul Mare și blajin,

Fiindcă știe că-ți sunt mamă.

Și mai cheamă gânduri bune,

Să-ți șoptească-o rugăciune.

Dormi, copilul meu frumos!

Când ți-o fi candela plină,

Vei putea să faci lumină

Pe drumeag anevoios.

Iar de-o fi și-o fi tot greu,

Scrie-mi, ca să plâng și eu.

Hai, încearcă-a te-odihni,

Însă când vei auzi

Că te cheamă Dumnezeu,

Să nu dormi, copilul meu!

001.075

mariniuc viorica. “Dormi, copilul meu!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14149457/dormi-copilul-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.