Poezie

Plânge lutul

1 min lectură·1 martie 2019

Mediu

Plânge lutul, tremură copacii,

Iarba verde în pământ se-ndoaie,

Strugurii nu mai așteaptă ploaie

Și rămân să ne descânte vracii.

Nimeni nu-nțelege de ce doare

Rugăciunea spusă-n apărare.

Plânge lutul, se îngroapă mirii,

Soarele se-ascunde de furtună,

Țipă vremea rea a vreme bună

Ca să-nșele iarăși mersul firii.

Și-n Gadara, umblă pe cărare

Porcii, mușinând mărgăritare.

Plânge lutul, se-ncălzesc în paturi

Cei pecetluiți cu nefirescul;

Languros ne-mpresură grotescul

Cu lozinci, cu teamă și cu sfaturi.

Și-am secat, iar ultima speranță

Face cu păcatul alianță.

Plânge lutul, se-nmulțesc stăpânii,

Își bocesc femeile bărbații,

Preoții cei mari și învățații

Mută-n zare Dealul Căpățânii.

Zdrențuit și dincolo de zare,

Șade-un curcubeu cerând iertare.

001.282

mariniuc viorica. “Plânge lutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14136555/plange-lutul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.