marin badea

E bine la tușa de la țară. Stă la marginea satului, pe unde șerpuiește un drum sărat și alb, ca un brutar, care duce spre grădini și, ceva mai în lateral, la cimitir, unde e îngropată bunica. Drumul

La spartul bostănăriilor, satul începe să ruginească din pridvoare și prispe, în vreme ce aerul devine galben și acru, precum laptele vechi, că ar putea fi tăiat în felii subțiri. În asfințitul

draga mea, s-au revărsat castanii peste oraș și teii s-au revărsat, aerul e galben, ca un ceai îndulcit cu miere, iată, au căpiat fluturii și semafoarele când doar bucuria de a te știi este mai

Sufletul e un fum de țigară pe care-l va împrăștia vântul, căci la fel este și zădărnicia când amărește zilele și le face mai lungi și mai friguroase, câtă vreme nimeni nu-i știa durerea lui Romel,

În spatele blocului, stăm întinși pe spate și privim stelele. Sunt foarte multe, miliarde. Dacă nu știți, stelele sunt ochii cu care Dumnezeu numără păcatele. Ne-am adunat o mână de copii și, pe un

Dacă dormi pe saci de cânepă umpluți cu paie, e ca și când ai dormi direct pe câmp. Iar pe câmp dorm numai iepurii. Ei, însă, nici nu dorm de-adevăratelea, ci doar se prefac, căci trebuie să fie

Victor Cutuș-Mureșan, un călărășean prin adopție, fiind născut în inima Ardealului, în satul Nireș, de lângă Beclean pe Someș, revine pe piața editorială locală cu volumul "Rezistență și

Avea dreptate mama când spunea că este bine la orfelinat. Mihăiță, fratele meu, stă tot aici, dar într-o altă clădire, pentru ăia mici. Sunt tuns la chelie și semăn cu un pui de vrabie, adică tremur

Nu-mi stătea mie gândul la însurătoare și nici nu mă vedeam lucrând prin cine știe ce secție, în salopete și plin de vaselină, trăind între avans și lichidare, dar n-aveam cum să-i explic ăleia

Iubirea a venit o singură dată. Desculță a venit și nu putea respira decât surâsuri și aripi. Când a venit "Ea", cu "e" mare, nu s-a întâmplat nimic spectaculos în restul lumii, în sensul că o

Casa noastră e cea mai frumoasă dintre toate. Are candelabre și seamănă cu un palat. În ea se ascund iepurii, atunci când vor să moară de-adevăratelea. E greu să mori de-adevăratelea. Asta înseamnă

Trenul e calul meu fermecat. Aleargă precum vântul și scoate flăcări pe nas. U-uu, tot nechează el. Iar eu sunt Făt-Frumos. Am la mine un paloș uriaș. Cu el mă pot lupta cu toți zmeii de pe pământ.

Ți-a telefonat, a simțit cât ești de agitat și de dezamăgit, în același timp. Să nu te mai duci pe acolo! Tonul ei a fost mai mult o implorare, îi știi fiecare inflexiune a vocii, când îți spune așa

Ieșim din arie numai când mama pleacă prin sat. Așa spune: Copii, vedeți că mă duc cu treabă. Să fiți cuminți! Iar noi o ascultăm numaidecât. Asta înseamnă că seara, când se întoarce, o să mâncăm

De departe, cum urci în Bărăgan, pe DJ 402, Măriuța pare un sat fără câini. Numărul caselor pustiite e din ce în ce mai mare, numai cimitirul, aflat într-o vale, spre răsărit, în spatele bisericii, e

Cu o floare la rever și cu batista, asortată cu cravata, de mătase colorată în roșu aprins, ca și buzele tale, la buzunarul de la piept al costumului luat pe datorie, așa trec prin viață, fluierând,

Foaie verde foi de nuc, măi, scămoșat e dorul de tine, ațos și peticit ca un parfum greu de sațietate și de plictis, of, of, adu calul să mă duc, a-a-a, când fiecare deget e un ochi uimit

(Ar putea țipa acest oraș direct din depresii, precum salcâmii când sunt acoperiți de întunecare și teamă, când seara se coboară direct de pe funii, fluturând rece și fals, ca rufele puse la uscat,

Era în roșu-mbrăcată și spunea că nu te-așteaptă, tot cântau zurbagiii, chefliii și părăsiții, după câteva damigene, împărțite frățește, cu vin dulceag ca un sfârc de fată cuminte și cu mintea năucă,

Se numește Emilian. Emilian Stoian. E din satul Cândeasca, Belciugatele, județul Călărași. Deși are 46 de ani, se prezintă drept "un băiat", dar nu pentru că așa vrea el, ci fiindcă "așa zice lumea".

Ai puterea să râzi. Râzi pur și simplu. Râzi cum nu ai mai făcut-o de extrem de multă vreme. Ți-a dat cu un gel special, un fel de untură, dar transparentă. La picioare, deasupra rotulelor, pe mâini,

Pasta de dinți are gust de banane. \"Optima\" se numește. Unchiu\' Zanea spune că din ea, dacă o pui în apă și-o lași câteva zile, se face vin. Așa a făcut el, la pușcărie, când a stat câteva

n-am fost niciodată pe strada i.c. vissarion, din titu, deși numai aici zăpezile sunt mai înalte decât altele, părând că merg pe catalige, îmbrăcate toate în roșu ca măceșii, după alienare / au

Draga mea, draga mea, vânătoarea de iepuri poate să-nceapă. Din celălalt capăt al peronului, gonacii își fac semne discrete din ochi, căci vor veni alți ani aplecați de regrete, iar cearcănele lor