MARILENA MIHAI

Diana Diaconescu...BUN VENIT! E mult? E putzin? Vom vedea pe parcurs...
La re_citire!

Cuvintele tale mi-au amintit ce dor imi este de florile acelea de mai,de verdele ciucure pe suflet a gradinii botanice,de huruitul atat de neschimbat din trecuturi a tramvaielor... Si eu astept sa povestim la o ceasca de de soare un licar de cuvinte. Cu drag...

Maria,poate cuvintele mele sunt seci,poate le-am nascut mai greu in ultimul timp,sunt mai batrana acum si stii si tu ca trecerea muta ne apasa uneori... Ce mult ma bucur sa te citesc,ce mult am uitat sa mai vin,sa mai citesc sa... Mi-e dor iar de cuvantul deschis... Cu drag!

Eeee! Iată și un zâmbet din partea mea. Mi-a plăcut această abordare. Dar mai ales adevărul cuprins in cuvintele tale. Cu drag!

Un zâmbet pentru așteptarea la capătul firului. Ce bine că au dispărut cuplajele telefonice... Cu drag!

Felicitari,Adina! Pe cand o lansare de carte sub semnatura ta si in Cluj? Cu drag,Caly

Tu
poezie [ ]



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de MARILENA MIHAI [CALY]

2003-04-12 | |



Marea
Fierbinte,incremenita
Pe vaslele lungi
De miracol a lumii.

Mergi
Realitate primejdioasa
A chemarii prin sange,
Visuri dezbracate
De haina unui tarm
Pe ape albastre.

Esti
Piciorul infipt-tumult
In curgerea somnului,
Talpa de cercuri
Tasnite in lumina.

Invadezi
Timpanele amiezii
Cu disperate maluri,
Fasii zgribulite
In asteptarea scoicilor
Intoarse spre tine.

Stai
Intre marginile lumii
Cu jocuri fantastice
De simple descarcari
Catre porturi.

Scrii
Carnea si sangele meu,
Drumul zvacnit
Al inimii,ascuns
In creste de valuri.

Pleci
Spre fagaduiala
Taramului necunoscut
De vantul serilor
Pe palma straina.

Clatini
Sageata pictata
In nebuloasa incinsa,
Pata strivita de graba
Desenului rosu.

Ieri
Destul ai refacut intunericul
Ca o eclipsa din tine.

Azi
Destul vei intinde
Labele marii zdrobite de val.

Maine
Sangerezi infundat
Cu aer sarat
De curcubeu prelung.

Respiri
Rece,fierbinte,intamplator,
Apasat,trist,obositor,
Domol,indracit.

Alergi
Spre lumina albastra,
Spre marea deschisa
De ochii ei.

Juri
Plaja si soarele,
Algele si scoicile,
Clipa si clopotul,
Tacerea si simturile.

Te intorci
In prisma captiva
De trupuri scaldate
In nisipul de lacrimi.

MIHAI CALIOPIA MARILENA
Educator puericultor si studenta UBB Cluj

Zguduirile cautarilor nu ne-or parasi nicicand. Ne aruncam mai abitir in bratele imaginare ale tuturor mamelor ce ateptam cu fiecare clipa sa se intoarca pe strada noastra. Ochii umezi de mult nu mai vad clar adancimile ridurilor celor ce ne privesc. Noi,ca si copiii vaduviti de sprijinul lor,cautam... Nu te vei obisnui niciodata... Tiparele noastre erau numai atunci...complete... Acum... chiar daca si noi suntem mame uneori parca am fi ramas fara partea stanga definitiv...Si cica mai cuprindea si o inima...

In ciuda tuturor aparentelor este o poezie profunda,o poezie in care sufletul si-a gasit drumul catre exterior prin cuvintele de preaplinul inteles. Umbrele de care ne ramane doar sa ne mai\"impiedecam\" sunt traseele trecutului care nu vor mai avea pasi albi ai prezetului niciodata. Vrem sa strigam lumii \"ura\"uneori ca neputinta retrairii ne latra visele si ne arunca intr-o ceata de sentimente fara egal.In schimb,nu este posibil ca emotia momentului sa depasesca rationalul si ramanem mereu ancorati,chiar si fara de voie,in iubirea aproapelui.
Cu alte cuvinte,aceasta poezie mi-a placut.Cu respect,Caly!

In ciuda tuturor aparentelor este o poezie profunda,o poezie in care sufletul si-a gasit drumul catre exterior prin cuvintele de preaplinul inteles. Umbrele de care ne ramane doar sa ne mai\"impiedecam\" sunt traseele trecutului care nu vor mai avea pasi albi ai prezetului niciodata. Vrem sa strigam lumii \"ura\"uneori ca neputinta retrairii ne latra visele si ne arunca intr-o ceata de sentimente fara egal.In schimb,nu este posibil ca emotia momentului sa depasesca rationalul si ramanem mereu ancorati,chiar si fara de voie,in iubirea aproapelui.
Cu alte cuvinte,aceasta poezie mi-a placut.Cu respect,Caly!

Aceasta zi,aceasta zi... si zici ca se strecurasera luminile prin draperiile grele. ei,lasa. Sunt si mai urme de lumini si mai asteptari de minuturi.

\"Totul este bine cand se sfarseste bine\" se zice! Eu realmente am plans de bucurie cand totul a fost bine!

Nu sunt un mester al cuvintelor. Astazi este mai greu ca oricand sa-mi gasesc cuvintele. Un LA MULTI ANI ar fi prea putin,dar mai bine decat ceva ce nu exista. Mae,sa ai sufletul pur si inima sus,asa cum o simtim vara cand aruncam straiele de pe noi si ne ascundem in desisul ierbii racoroase.Sa fii tu,unica si sigura in lumea ta,fara constrangeri si fara abateri de la vrerile tale. Sa ai parte de tot ceea ce poate fi bun si frumos si...cald! Sa mergi de mana cu dragostea si iubirea ,iar anii sa-ti multi,cat mai multi si frumosi si usori! LA MULTI ANI!

Lumina se prelungea subtire pe pereti. Nu mai era ziua. Un planset de copil inca-mi zgaria timpanul.Telefonul uitase ca are uneori glas... S-au ascuns orele in spatele colturilor de seara. Un caine flamind incearca sa-mi miroase umbra. Am sub gene tremur. Mi-e neumblata chemarea. Ma apasa. Zornait aspru de chei si o icoana in mijlocul unei biserici. M-aplec! Nu-mi regasesc cuvintele ce-mi treceau pe buze. Un avion plecase. Inca mai simteam urma lui pe umeri... Avioanele-s create sa duca sufletul departe...tot mai departe... Eu aripind clipe,in mijlocul salii cu fum de lumanari. Ma scutur. Trecatorii imi zambesc,asa,ca unui copil ratacit. Te scriu cu irisul meu in suflet...si mi-e teama de neintoarcerea ta de maine...

Erau franturi de ploaie si de licurici aparuti in noaptea fara de noapte si-mi alungam strecuratele fineturi de pe pleoape. Ei cantau primavara ca pe descantecul vechi al bunicii,eu rasturnam cu tacerile privirile sezute ale timpului. Nu-mi ramanea dacat sa mai citesc si...am citit! Tu nu erai in cantecul lor ci in visul fiecarui colt de iarba abea zarit de dincolo de spatii si ganganii ratacite catre soare. Tu esti aici,si ai uitat ca si mine ca nu se afla din albume cand incearca sa mai vina primavara!

Lasa luminile alea sa curga. Da urmele in schimbul adierilor fugare si batatorite de zborul lor. Lasa vopselele sa se usuce undeva la soare si intra,asa descult,in inima ei. Atunci vorbeste de zdrentele florilor, pletele iernilor si fa-o sa zboare ca primavara asta inca ratacita in ceata.

In numele carei taceri ne dezbracam de cuvinte,Doamne? Si ascunsul este interzis uneori.Lasa urmele lor se sa strecoare pe umbra ta si uita...ca doar uitarea va vedea!

Jumatate clepsidra,jumatate amurg,curgere dispre inima spre talpa de fum si cata truda-n intoarcerea de stele si cate sunt scrum. Ingerii stau adunati la un pahar de ingeri si foamea le cerne pe fata un alb absolut. E iarna-n privirea de stele si ingerul tau s-a ascuns. E oare o pana albastra sau mult trecuta de noapte? Sa mai inchidem usa la ceruri sa nu para albastru si ultima soapta - ingerul tau adormit.

Din tinutul acela de sare au ramas gandurile,sa gadile cumva amintire-sperante si nehotararile-trecere. Mi-am luat chipul omului de demult si am zvarcolit inca o strigare. Mi-am spart sageti cu numele si renumele nostru printr-o singura ureche. Ma cheama durerile lacrimilor tale si-mi zic deschidere la mare... Si unde vor fi trecerile noastre?