Unica!

liniste un pat mobil un trup micut o inima draga o tacere de mama ei oamenii bisturiurilor al cerceafurilor al incrustarii de nelinisti si pietre si... ei plantasera forme neregulate de ghimpi umbre asteptari cautari cu priviri aspre respiratii nu se inventase scola in care sa trecem peste ape fara pasi nu se inventase nici macar ascunsul de temeri nici... \"fata aia traieste?\" furase de cu foarte dimineata umbrele toate si le implantase cu strigat pe obrajii mici. nemiscare credinta asteptare \"nu lacrima maicuta, trieste!\" albul trebuia sa fie pitit dupa aparatele acelea care strigau piuituri si dadeau durerei de cap lumina pumni stransi becuri rosii lucruri ireale se conturau confuze in privirea ei nimeni n-ar putea descifra sensul iubirii al rugii al tacerii strop zambet strigat sub aripa sunt zboruri sperante raspunsuri grafic asteptare dinti stransi cedare nimicul ramane uneori precum abisul ce fura gandul cel gol si simplu. ceva s-a scris cu pana unei negrairi: nu s-a inventat inca scoala care sa planga cand OMUL inca se-nchina a multumire!