Poezie
De dragoste
1 min lectură·
Mediu
Ca o picătură de apă suspendată cu indiferență
Între echinocțiul toamnei și-a iernii absență-
Trupul tău avea forma și culorile primăverii
Ignorând sensul grav al plutirii-căderii...
Și-n palma întinsă străin către tine
Îmi crescuseră copaci și-nfloriseră-n mine...
Tu erai ca și cum rămăseseși uitare -
Eu nu te vedeam de-atâta așteptare...
013607
0
De-atâta așteptare...da. asteptarea asta care te face sa uiti de obiectul asteptarii mi-aduce aminte de superbul mistret cu colti de argint a regretatului Stefan Auigustin Doinas.