Mariana Tanase

de tină și de gând în plete se-nvolburează furtunile de-arome - răsumplet în dulce de neguri trezite-n senin deplin lacrima- apă vie crisalidă cu fluture-n soare ghimpi și

deschide-mi poarta iară! S-a copt de mult cireșul din vecini, s-a rostuit și soarele în vară numai tu pribeag ești prin străini… Să-mi pui din nou podoabe perechi de două boabe roșii la

Apus înroșit nu contează simțirea - timpul trecător...

Îți dăruiesc din buza mea șoptite doruri desprinse din poem despre iubire pe firul tău mă las tu mă cuprinzi cu maluri - pătrunde-te în mine ca nemărginire. Fumurile înserării pâlpâie pe

You know, all human beings we are climbing the mountain- our consciences... Știi, toți oamenii ajung greu la muntele măreț, conștiință...

Ora 12 a venit, omul negru a sosit!!! Jocul acesta al copilăriei ne punea pe goană, ne alerga, atât timp cât unul dintre noi copiii scanda incantația. Erai bun alergător, îl prindeai pe omul negru !

Soare răsare spălat în Marea Neagră - poetă marea...

Am să mă adresez institutului de criogenie !S-o înghețe pe asta mică în poziția \"dormit\".Că ba e sus pe corniză ba este pe jos. Adică sub corniză și perdele. Tot vânând muștele care mai zboară, așa

Și ce-o mai fi să se întâmple? Târându-și pașii molcomi și greoi Amintirile îmi bat în tâmple Pe albul clipei, lasă de noroi... La margine de ape și început de vise Aruncă luna iar cu peștii

Iubită Dunăre de lună și de soare iubesc meleagul tău că m-aș vărsa într-ânsul să fiu o altă știmă-n valurile tale din zori de răsăritul și până-n spre apusul! Ades arunc pe gârlă doruri și

Adeseori mă aplec să mă văd printre oameni. Privesc de la statura mea - măruntă - spre statutul unor giganți. Bunaoară, cândva, gradatul mare din coltul străzii îmi insufla respect. Este

Dimineața descheiată la guler aruncă vrăbii de lumină. Mușc din clipa-n care vasul corpului nu mă mai încape. Pe albia săpată deja curge sufletul iubirea mea, Dunăre.

că vrea o pasăre să fie să zboare spre apusul ăsta violet spre el să se ridice-ncet, încet cu doina lină de câmpie. în locu-acesta unde vântul șui tulumbe mari de mărăcini le-alungă ca pe cei

Anul acesta 1 Iunie este joi, în mijlocul săptămânii, ca un ax de echilibru între prezent și viitor, familie, societate și copii. Peste tot în lume, aceasta zi este sărbătorită cu flori, bomboane,

Mi-e ploaie azi... A început să ploua iară, zi plângăioasă și instabilă, nevrozantă și prea udă... Când a început să tune m-am \"împachetat\" repede în pelerina amplă și am plecat peste asfalturi.

Conștient sau nu, omul conduce mașina cu viteză printre stâncile prăvălite pe șosea. Capul cel de-asupra trupului ovaționează prin gura căscată ori de câte ori fură un viraj îndrăzneț.

Mă plimb pe bulevarde largi cu trandafiri și iasomie e tocmai cum îmi place mie aceste flori mi-s dragi O pasăre din cele călătoare venită din migrații cu zborurile ei bizare scrie pe boltă

nouă raze stele de noapte în peste zi pentru mirificul din noi nu arde etapa un râu curat cu albia săpată între noi ne face să ne privim de pe un mal pe celălalt uneori sunt atât de

Alerg prin viață cu vântul de mână cu vântul în plete pe fugă stăpână. Pe urme de cai alerg. Aleargă câmpia cu mine, caii sunt înainte, aleargă, iar ploaia care-a trecut a rămas în urme de

Iarăși pleacă pașii spre vacanță alte cărări să bată dinspre azi cu stânci cu ciuturi și cu brazi zvâcnind spre soare cu prestanță pășesc tot visătoare prin bucățica mea de viață pe