Proză
Arcușul ploii
1 min lectură·
Mediu
Mi-e ploaie azi...
A început să ploua iară, zi plângăioasă și instabilă, nevrozantă și prea udă...
Când a început să tune m-am \"împachetat\" repede în pelerina amplă și am plecat peste asfalturi. Erau gri deschis și, cu cât înaintam se făcea asfaltul cu picățele gri închis, a fost tot un gri închis, apoi a devenit oglindă.
Am mers în sus, am mers în jos, cățiva trecători fugeau printre stropi prea puțin îndemânateci fără umbrele. Unii, înarmați cu ceva umbrele cu toate spițele sau vreuna lipsă, înaintau spre rostul lor nevoind prin ploaie.
Numai eu, tacticoasă, cumpăneam picăturile pe gânduri, scurgându-le pe pelerină... Și le-am lăsat să se spele în ploaie.
Acum că am obosit, am intrat intr-o cofetărie să mă odihnesc un pic. Când voi pleca mă voi plimba iar.
Va mai fi ploaie ?
Că dacă a stat, și nu a plouat destul mă tem că voi călca pe gândurile mele rele și iar se vor lipi de tălpi...
Și nu le mai vreau cu mine....
083.712
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Tanase
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Tanase. “Arcușul ploii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-tanase/proza/185165/arcusul-ploiiComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MFSă-ți faci un ceai, să nu răcești. Și o baie fierbinte. Ce ai scris la cofetărie? Ieri am întâlnit un boem, la margine de drum, cu un volum de versuri într-o mână, în care ținea o foaie de hîrtie cu un trandafir, și un crâmpei de creion în cealaltă. La gât, avea un Hristos atârnat de un fir de bumbac. Din când în când, nota ceva pe hârtie, apoi privea în lungul drumului. Când a început ploaia aceea năprasnică, el era tot acolo. În jur doar câmp și în depărtare geamătul mării. N-avea unde să se ascundă, așa că a rămas acolo. Șoptea doar: Doamne, unde e casa mea? Am visat-o, trebuia să fie undeva, dar unde, Doamne? La un moment dat, vântul i-a zburat foaia cu trandafirul pe o movilă. Ca prin minune, trandafirul s-a ridicat de pe hîrtie și a rostit: Iată casa ta! Unde? a întrebat omul, nu văd nimic. Privește cu sufletul, i-a spus trandafirul. Boemul a privit și a văzut, într-adevăr, o casă cu ferestre și ușă, și cu grădină alături. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru acele clipe fericire. Asta am scris eu în timpul acelei ploi, în franțuzește, mai mult sau mai puțin. De aceea te-am întrebat ce ai scris la cofetărie. Mi s-a părut normal să fi scris ceva. Frumoasă scrierea ta. O seară plăcută.
0
MTV.D.G. că sunt citită, dar ce legătură cu critica literară are plouatul în mai pentru mălai ?
0
MTla cofetărie. Acolo m-am simțit \"gestantă\"...
Văd eu ce voi naște în curând !
Faină cu boemul!
Pup you!
Văd eu ce voi naște în curând !
Faină cu boemul!
Pup you!
0
IEDupa ce am citit textul tau, a inceput sa-mi fie si mie ploaie ...foarte frumos!
0
MImi-a placut imaginea asfaltului pictat incet-incet din gri-deschis in gri inchis si devenit apoi oglinda. o imagine cu o mare forta de sugestie, zic eu.
...si parca am chef de ploaie acum
...si parca am chef de ploaie acum
0
MTmă bucură enorm trecerea ta! Dar cel mai mult ma bucură că rezonăm.
0
MTputerea de observație naște puterea de sugestie.
Sincer? Eu nu mai vreau să plouă!
În schimb, vreau să ne mai întâlnim pe aleile comentariilor!
Cu drag,
Mariana
Sincer? Eu nu mai vreau să plouă!
În schimb, vreau să ne mai întâlnim pe aleile comentariilor!
Cu drag,
Mariana
0
un text ce îmi place
că mie îmi place ploaia, uite așa...!
cu drag VDG