Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Arcușul ploii

1 min lectură·
Mediu
Mi-e ploaie azi... A început să ploua iară, zi plângăioasă și instabilă, nevrozantă și prea udă... Când a început să tune m-am \"împachetat\" repede în pelerina amplă și am plecat peste asfalturi. Erau gri deschis și, cu cât înaintam se făcea asfaltul cu picățele gri închis, a fost tot un gri închis, apoi a devenit oglindă. Am mers în sus, am mers în jos, cățiva trecători fugeau printre stropi prea puțin îndemânateci fără umbrele. Unii, înarmați cu ceva umbrele cu toate spițele sau vreuna lipsă, înaintau spre rostul lor nevoind prin ploaie. Numai eu, tacticoasă, cumpăneam picăturile pe gânduri, scurgându-le pe pelerină... Și le-am lăsat să se spele în ploaie. Acum că am obosit, am intrat intr-o cofetărie să mă odihnesc un pic. Când voi pleca mă voi plimba iar. Va mai fi ploaie ? Că dacă a stat, și nu a plouat destul mă tem că voi călca pe gândurile mele rele și iar se vor lipi de tălpi... Și nu le mai vreau cu mine....
083.705
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
167
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Mariana Tanase. “Arcușul ploii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-tanase/proza/185165/arcusul-ploii

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu
adună așa ude și mocirloase gânduri, punele sub umbrelă și roagăte să mai plouă dacă plouă în mai, avem mălai zic bătrânii pe la Brăila nu?!
un text ce îmi place
că mie îmi place ploaia, uite așa...!
cu drag VDG
0
@mariana-fulgerMFmariana fulger
Să-ți faci un ceai, să nu răcești. Și o baie fierbinte. Ce ai scris la cofetărie? Ieri am întâlnit un boem, la margine de drum, cu un volum de versuri într-o mână, în care ținea o foaie de hîrtie cu un trandafir, și un crâmpei de creion în cealaltă. La gât, avea un Hristos atârnat de un fir de bumbac. Din când în când, nota ceva pe hârtie, apoi privea în lungul drumului. Când a început ploaia aceea năprasnică, el era tot acolo. În jur doar câmp și în depărtare geamătul mării. N-avea unde să se ascundă, așa că a rămas acolo. Șoptea doar: Doamne, unde e casa mea? Am visat-o, trebuia să fie undeva, dar unde, Doamne? La un moment dat, vântul i-a zburat foaia cu trandafirul pe o movilă. Ca prin minune, trandafirul s-a ridicat de pe hîrtie și a rostit: Iată casa ta! Unde? a întrebat omul, nu văd nimic. Privește cu sufletul, i-a spus trandafirul. Boemul a privit și a văzut, într-adevăr, o casă cu ferestre și ușă, și cu grădină alături. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru acele clipe fericire. Asta am scris eu în timpul acelei ploi, în franțuzește, mai mult sau mai puțin. De aceea te-am întrebat ce ai scris la cofetărie. Mi s-a părut normal să fi scris ceva. Frumoasă scrierea ta. O seară plăcută.
0
@mariana-tanaseMTMariana Tanase
V.D.G. că sunt citită, dar ce legătură cu critica literară are plouatul în mai pentru mălai ?
0
@mariana-tanaseMTMariana Tanase
la cofetărie. Acolo m-am simțit \"gestantă\"...
Văd eu ce voi naște în curând !
Faină cu boemul!

Pup you!
0
@iluta-elenaIEIluta Elena
Dupa ce am citit textul tau, a inceput sa-mi fie si mie ploaie ...foarte frumos!
0
@maria-ioanaMImaria ioana
mi-a placut imaginea asfaltului pictat incet-incet din gri-deschis in gri inchis si devenit apoi oglinda. o imagine cu o mare forta de sugestie, zic eu.
...si parca am chef de ploaie acum
0
@mariana-tanaseMTMariana Tanase
mă bucură enorm trecerea ta! Dar cel mai mult ma bucură că rezonăm.
0
@mariana-tanaseMTMariana Tanase
puterea de observație naște puterea de sugestie.
Sincer? Eu nu mai vreau să plouă!
În schimb, vreau să ne mai întâlnim pe aleile comentariilor!
Cu drag,
Mariana
0