Poveste

In cazul asta esti o norocoasa, al meu suflet nu s-ar mai intoarce, nu ar avea pentru ce, acel \"trup in asternut\", cred ca l-as uita, ar fi mai bine..
Nu imi place plimbarea prin intuneric, e cam sumbra in delicatetea poeziei, personal nu imi ofera siguranta.. dar tu esti altfel, stiu..

“și a pornit să se plimbe prin întuneric
de unul singur”
…să prospecteze terenul
……………………….
“Mergea și nu se sătura...
Era frumos, așa de frumos,
că a uitat de apropierea zorilor.”
……………………….
Acesta este sufletul tău, curios să vadă ce va fi, încercând să se recunoască pe sine, să gasească compania altor suflete, dar încătușat deocamdată se reîntoarce. Ce va fi să fie, încătușat fiind, nu a aflat, lumina l-a izgonit, dar nu pentru mult timp.

cu adevarat partea de suflet care pleaca in timpul somnului rataceste undeva in astral si se intoarce dimineata inapoi. ai prins foarte bine cliseul. am simitit din poeziile tale anterioare ca treci foarte usor pragul vizualizarii unor alte imagini, ca vezi niste lucruri dincolo de ele. felicitari.

Mariana,
Ai realizat o creatie superioara dupa ,,abia imi trag sufletul\"
si s-ar parea ca ne chiar ducem noaptea in departari nestiute.Tema m-a preocupat si pe mine intr-una din scrierele mele.
Cu drag

eu sunt așa cum mă percepi tu, dar și la fel cum mă percep alții. Știi de ce? Chestie de multivalență, sau... versatilitate !
Ai încercat vreodată să vezi în întuneric, adică iluminarea?
Sinele? Să stai de vorbă cu el și cu suprasinele?
Cu drag!

Ai priceput....

pătrunderea în miezul lucrurilor trecând dincolo de superficial, pătrunzând esența este un exercițiul al munții, dar și o înzestrare a naturii.
Ai perceput tu ceva, dar să știi că nu merit felicitări, pentru că este o zestre dată de natură.
Mă bucură semnul lăsat de tine.

teama încătușează. Descătușează-te și vei vedea cu ochii minții. Adică acel singur ochi care vede tot ce nu se vede... Mă mai joc și eu uneori cu niște cuvințele, versulețe, dragă Victoria, ce să pun?!? Recunosc că mă alint puțin..
:))
Mă bucură că ne regăsim!

Mi-a placut si poemul si fotografia m-a scos din carne aproape.FELICITARI !
si tema e de profunzime.

Ideea poemului mi se pare foarte buna, dar cred ca ai putea sa mai lucrezi un pic la forma. Are , cum bine zici, structura unei povesti.

fii binevenit în spațiul meu!
Fii convins că se iese din carne!!!
Doar spirit!

EU am vrut să pară poveste. De altfel ARE acest titlu, nu?
Cu mult drag,
Mariana

;mergea și nu se mai sătura; un vers care cuprinde toată bucuria desprinderii de lumesc, atât de simplu și atât de mișcător. Ca pentru prima dată trupul neexperimentat reacționează, se plânge. Sufletul trebuie să găsească calea de a mișca și trupul și sentiementele sale în exterior în marele suflet. Cea mai frumoasă rămâne prima experiență, total inacesibilă gândirii, frumusețe în jurul căreia ai construit versurile. Simplu, așa cum se întâmplă, fără să realizezi valoarea descărușării.

O idee bună cu o fotografie sugestivă.Mi-a plăcut cum a ieșit.

mai probabil daca aceeasi idee o prelua sorescu, exista ceva ironic, si ironia ar fi fost buna. insa e prea serioasa poezia asta, tocmai mostra de ironie ii lipseste in final pentru a incheia un ciclu de fapte si descrieri cotidiene. sau ceva nonconformist. asa arata doar ca o gluma ieftina, pacat.

cred că ai găsit un cuvântul potrivit pentru atmosfera și descrierea acestei poezii: simplu, simplitate.
Mulțumesc

Mă onorează asiduitatea care te caracterizează în a-mi citi textele. Eu postez la fiecare poezie câte o imagine, la comentarii însă.
Cu drag!

Spre bucuria mea, n-a prelucrat-o Sorescu, tocmai ca s-o prelucrez EU în maniera mea proprie!
Dar ți-am lăsat și eu și el deschisă calea pentru tine, să faci tu ceea ce îți place. Voi urmări!
Succes !

pribeag călător
univers transcedental
vine sufletul

dar...exersează!
Pentru posteritate!
Cu mult drag!

Parcă mai poți să ai vreo siguranță în ziua de azi, pardon, în noaptea de azi. Frumos poemul, Bună dimineața.

Bună dimineața Mariana, și bucuroasă de urare!
Mulțumesc asemenea !