Nimic nu poate fi
Altfel decat este!!
Repetabila poveste
A celor fericiti prea tarziu.
Poate doar sufletele noastre pereche
Regasite-n amurg
Vor putea galopa impreuna
Spre infinit
Undeva-
În gândul meu nu mai dormi astăzi
Sau poate eu nu mai știu.
Nici un cântec nu te mai găseste viu,
Totul în mine-i pustiu.
Astăzi nu mai esti unde esti,
Doar eu sunt aici
Unde erai când am fost arsă de dor,
în timp ce zilele îmi lunecau pe lângă fereastră
uitându-se înăuntrul meu,
curioase?
Și unde erai,
când am fost rănită și neajutorată?
Când lucrurile pe
nu mai am timp pentru viitor,
nici pentru trecut.
alerg, mereu, în sus,
pe o scară care coboară tot timpul.
bucuria e un furt,
iar furtul, un păcat inventat de ceilalți.
mă grăbesc
Toamnă zăludă, toamnă nebună,
ia-ți berzele șchioape
și plecă spre sud!
Nu-mi mai chinui amiezile
târaite deja-ntr-o lumină amortitî!
Nu mai vreau să te văd!
Nu mai vreau să te aud!
Toamnă
între noi va exista, cândva, doar povestea fără de sfârșit
pe care o vei spune unei fetițe blonde
cu ochii cât groapa marianelor,
ghemuită în brațele tale
vei povesti
cum ea, domnița, trăia
Am ochi de vrăjitoare
ce dansează printre ruguri,
blestemată de zei
să nu-și găsească liniștea niciodată.
Am trupul copil
din aer nenăscut încă,
încarcerat între ziduri
de singurătate și
Degeaba născocim și toamnei vină
că-mbracă tot pamantul mătăsos,
cu frunze moarte, vii fără folos,
de ani, iubite, iarna ne domină!
Zăpezi vor mai pleca și or să vină,
și veri vor mai veni
în țara cu fluturi timizi și albaști nu există dragoste,
doar un cer infinit care cade, foarte înalt, direct în retina îndrăgostiților.
aici s-au născut hortensiile albastre care plâng din
la început ești doar o pasăre
care nu cunoaște zborul
privești viața printr-o fereastră înghețată
îți desenezi aripi cu vârfurile degetelor fierbinți
planezi într-un zbor imaginar în
în vis timpul nu te mai așteaptă și începi să alergi spre niciunde,
într-un efort care te consumă total,
înțelegi doar că vei rămâne în curând fără aer ,
ca unui atlet campion înainte de finish,
Nu suntem îndrăgostiți,
nu suntem iubiți, nu suntem nimic.
Suntem două suflete despuiate
sub același copac cu frunze desperechiate,
pe jumatate vii, morti pe jumatate.
Crengile tale uscate sunt
e pastișa femeii pe care ai fi putut s-o iubești
chiar și pe lumea cealaltă,
pentru ea ai fi aranjat cu flori de colț
partea de iad la care ați fost condamnați,
ai fi așteptat-o cu pletele în
când taci, te urăsc cu toate cuvintele
pe care nu le-ai rostit
mă sufoci, deși
între noi e doar o gură de aer
și o singură respirație
când pleci, te urăsc cu toate timpurile
pe care nu
E prea târziu,să mă-ntreb unde ești.
Degeaba obrazul abia acum ți-l văd
Nu masca de pe-aducerea mea aminte.
Când ochii tăi erau intorși către mine
Te izgoneam fără-ncetare.
Înainte să încep să
te vei întoarce într-o bună zi
acolo unde lumina nu așterne umbre
peste mesajele scrise pe ziduri
care nu mai există acum,
totul va părea la fel ca în prima zi:
golful, vapoarele, norii,
poate
Te-am văzut ieri în vitrina cu solduri
printre vechi manechine îmbrăcate cu bolduri.
N-am ascultat de nimic și de nimeni.Păcat.
Mi-am topit toate visele și te-am cumparat.
Te-am crezut înger,
În ochii tăi de un verde trecut
ca în furtuni cenușa mării
cât m-am pierdut!
Nu-i chip să-mi revin, să m-adun,
să evadez dintre pleopele tale incerte,
dintre-atâtea clipiri de tăcere și verde!
nu mă urî în diminețile de luni,
mai bine să ne ținem de mână,
în palmă e un loc secret prin care poți
să intri în sufletul celuilalt,
hai să privim cum ne curge sângele
respectând principiul
Între noi doi nu mai e niciun drum și nicio altă speranță.
Doar o ușă închisă, fără chei, între prezența și absența ta,
doar o bataie de aripi către o lumină care te mistuie și-ți arde
Incremenirea
picura nefiinta in toate.
Mute stau lucrurile in jurul meu,
si nemiscate....
Gesturile tale-n oglinda
tintuite-au ramas
neincepute, neterminate
fara glas...
sarutarile-n
Am luat de suflet o iluzie
fragilă, transparentă,
abia născută.
Cu ea de mână
lumea avea o altă strălucire.
Ea făcea din mine
o femeie aproape frumoasă:
iubeam.
Într-o zi mi-a bătut
Viața e minunată!
Poate din punctul de vedere al ploii, toamna!
Poate din punctul de vedere al zapezilor iarna!
Poate din punctul de vedere al florilor primăvara!
Poate din punctul de vedere al
pe umărul drept porți un pasager întunecat,
îți contabilizează umbrele, care pășesc afară din tine,
spațiul pe care îl ocupă sufletul tău în sufletul meu,
ochii mei ce trăiesc în ochii tăi,
MP