Mariana Pancu

fiecare iubire își are parfumul ei asta face să-ți recunoști dragostea cu ochii închiși, cu nările în vânt, așa cum mamele își recunosc pruncii doar mirosindu-le pielea fiecare iubire are

eu te port cu mine mereu, ți-am ascuns amintirea în buzunarul stâng, de la piept, acolo unde magnoliile înfloresc de tristețe, lacrimile lor sunt moneda cu care încerc să-ți răscumpăr

în fiecare dimineață Dumnezeu se așează între noi ne trezește și dă startul cine va ajunge să acopere primul ochii celuilalt va câștiga eu trasez apăsat și fără grabă o linie foarte dreaptă

suntem împreună, doar când și când, nici n-apucăm să ne gustăm flămânzi unul pe altul, că realitatea ne-a și despărțit, fiecare e în partea lui de minciună și adevăr, nordul și sudul se

speranța plânge întotdeauna cu genunchii la gură, cu pumnii strânși, cu disperarea pe care ți-o dă singurătatea întunericul acela atât de greu umerii ei nu-l mai pot duce, stelele cad,

Ai să mă recunoști ușor... voi avea mereu agățat de colțul buzelor surâsul acela puțin trist puțin obosit de drumul prea lung, mult prea lung până la tine. Mă vei recunoaște ușor după

e atât de greu să-ți iei rămas bun ar fi trebuit să plec, înainte să poți să-ți amintești de mine, de felul în care începeam să ne colorăm viața cu încetinitorul, pas cu pas, respirație

Se tânguie trist în cărți necitite, poveștile noastre pline de praf, în lumea lor mută vorbim pe șoptite. Viața poveștilor mult s-a schimbat! Scufița e sexi îmbrăcată în roș`, are masină

Ninge usor! Din aripi rupte de ingeri iarna ne daruie zbor. Pe neasteptate lacrimile mi-au inghetat si s-au preschimbat in nestemate. Cad pe pamant picurand, una cate una petala, imi

tot sapi o fântână în care să-ți ascunzi secretele născute în nopțile tale insomniace la răsărit de eden paradoxurile sunt albe, meduza e o femeie nefericită care nu-și cunoaște puterea: privirea

crăciunul era singurul timp care ne strângea împreună, pentru asta juram în fiecare zi, cu mâna pe inimă și degetele încucișate la spate, că am fost cuminți, am mâncat tot și am ascultat-o pe

Unde erai când am fost arsâ și spartă de dor în timp ce zilele îmi lunecau pe lângă fereastră uitându-se inauntru meu curioase? Și unde erai tu, când am fost ranită și neajutorată, pentru că

Cu siguranță voi muri la un moment dat. Voi muri atunci când voi deveni cealaltă femeie și numai firul ierbii imi va ști gustul amar al sângelui. Cu siguranță voi muri la un moment dat. Voi

dragostea noastră s-a născut fără nume într-o zi de toamnă ca oricare alta, doi străini, două singurătăți, două tăceri ard într-o singură lumină uneori, speriat, o numești revoltă, te lupți

recunoști, asta ești, o hartă care așteaptă să fie descifrată cu un x mare și roșu ce marchează locul unde ți-ai ascuns unica fărâmă de suflet până acolo ai trasat un drum cu sens unic cu o

Știu foarte bine să aștept cu genunchii la gură, cu ochii închiși, cu pumnii strânși să vină vremea în care să-mi pot adormi undeva, oriunde, toate visele născute cu sindromul Benjamin

dacă esențialul s-a spus, e timpul să revenim în mătcile noastre, să ne rugăm ca resturile unei mari iubiri să nu se risipească, să fie adunate de pe țărm de pescari, să devenim lemne pentru

când taci dorul meu devine scutierul tăcerii tale flutură steaguri albe în războaiele cu tine cu ceilalți cu umbrele tale nu există armistiții nu există învingători doar un cântec de mierlă

Vino, iubite, e noaptea Sanzaienelor noastre! Vino sa-mpletim amandoi, in iarna de-argint, simfonia viorilor albastre! Deschide larg ochii, e sarbatoare-n culori, e un vis, portile cerului

Te voi lasa sa pasesti in sufletul meu Te rog nu intra incaltat!!! Nu vei avea de ce-ti sterge picioarele, Covoarele-mi sunt inca verzi, Doar mobilele-mi sunt vechi si uzate. Pe o masa sunt

Cand m-am nascut Tu nu erai aici. Ai venit mult prea tarziu , de departe. Poate ca in alta viata Totusi, Am fost unul de altul Foarte aproape.

Totul s-a sfârșit acum. Eu - două mâini reci, Tu - doi ochi ca două cuțite năpraznice. Ninge cu flori de cais peste sufletul meu unde am acum două răni sângerânde. Rătăcesc prin întunericul

Mă dor Toate clipele pierdute până acum. Aș vrea să zbor o clipă! Să fiu iubită o clipă! O clipă Cât doarme universul. Dar nu pot!!!