Poezie

buzunarul de la piept

1 min lectură·23 noiembrie 2014

Mediu

eu te port cu mine mereu,

ți-am ascuns amintirea în buzunarul stâng, de la piept,

acolo unde magnoliile înfloresc de tristețe,

lacrimile lor sunt moneda cu care încerc să-ți răscumpăr absențele,

e un troc pe care dumnezeul nostru nu mai vrea să-l accepte

și tot ce-mi rămâne de făcut e să te citesc noaptea, în gând,

ești cea mai tristă carte braille de pe pământ

tu m-ai închis într-un zâmbet pe jumătate trist,

în lumea ta sunt invizibilă, deși pășesc mereu alături de tine,

pentru acest loc mă lupt seara de seară cu umbra ta,

e geloasă, deși te are mult mai mult decât mine

uneori te câștig și-atunci cântăm, pentru o clipă, inimă lângă inimă

dar de cele mai multe ori sunt înfrântă de dor

și tot ce-mi rămâne de făcut e să-ți trimit vederi din inima mea,

vorbindu-ți despre visul în care eram înalți până la stele

clepsidra a măsurat un veac de singurătate,

atât a curs peste noi timpul în care-am fost un secret

și singurul lucru ce ne mai face să fim vii

e amintirea cerului în care ne-am ținut tandri de mână

001.588

Mariana Pancu. “buzunarul de la piept.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/14060373/buzunarul-de-la-piept

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.