Poezie
cutia pandorei
1 min lectură·
Mediu
speranța plânge
întotdeauna cu genunchii la gură,
cu pumnii strânși,
cu disperarea pe care ți-o dă
singurătatea
întunericul acela
atât de greu
umerii ei nu-l mai pot duce,
stelele cad, rând pe rând,
nu mai au nume,
strălucire și nici o altă menire
speranța e un fluture
obosit de mersul pe jos,
cu capul plecat, cu pletele ninse
de anii ce nu i-au fost hărăziți,
abia târâindu-și aripile arse
de o lumină pierdută
la care niciun drum nu mai duce
când oasele i s-au prelins
de pe ultima cruce
speranța visează
cu ochii spre soare larg deschiși,
zâmbind unei amintiri
dintr-un univers
în care cutia pandorei e doar o iluzie
într-o oglindă întoarsă
din care mai poți evada
în zori
001.052
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Pancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Pancu. “cutia pandorei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/14045277/cutia-pandoreiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.