marian vasile

raman cu parere ca este o poezie a unei debutant si crede-ma am citit-o de cateva ori spre a-i putea afla substraturile...nu stiu cum scrii in rest dar parca n-as mai risca sa citesc. convinge-ma cu ceva nou sa risc

e. montale? sau vasile munteanu? cine esti tu de fapt si din ce neam de centurioni te tragi? este o poezie trairista si mai mult nu mai am ce sa spun! si daca tot m-ai provocat cu stihurile tale sa stii ca nu tot ce se naste se naste pentru a muri. unii se mai nasc si pentru eternitate...

felicitari sincere si multumiri curate pentru o poezie pura in cel mai strict sens al cuvantului. nu stiu cum se face ca nu e citita ceea ce imi repugna. textul tau surprinde coloratura trista a vietii ca circ. avem nevoie de astfel de dusuri reci. multumesc inca o data ca mi-ai adus aminte de faptul ca toti suntem \"privitori ca la te-a-tru\"

mi se pare o abordare reusita a coincidentiei oppositorum...de asemenea numele tau ma trimite fatalmente la poetul care s-a identificat cu Cuvantul. daca vrei sa ma ajuti intr-o chestiune te-as ruga ceva: cand spui \"tu nu\" vorbesti de un tu antonim cu eul tau sau negi tot ceea ce urmeaza dupa acest dramatic \"tu nu\"? acel \"tu\" nu e o monosilaba, un amestec in adapostire, o stare diferita? sau contrarum chiar este o monosilaba etc.. poezia, pe langa asemuirile nete cu stilul optzecismului, mi se pare a fi una a departarii de tinta, de scop; o izolare voita sau nu, o izolare constienta, vazuta, pipaita.

Diferența-logic-pare
A fi-deci-între...picioare.
ontologic insa cred ca aceasta diferenta nu este intre picioare, ci intre felul de a folosi aceasta pseudo-diferenta de gen...

felicitari de o mie de ori. cum de nu ai aparut pana acum pe acest site? poezia ta imi da dreptul sa cred ca exista in tine ceva care are forta si nu va pieri asa curand...felicitari inca o data. imi pare rau ca nu pot sa-ti acord stele dar putin conteaza cate vor aparea acolo in dreptul acestei poezii; pentru mine ea are cel putin doua stele

da, textura ta ma trimite cu gandul la un mare poet german, dar daca vei continua tot asa promit sa iti fac o paralela intre tine si el, iar daca stii cine ti-e cel din care iti tragi sevele te rog dedica-i data viitoare o poezie. dupa mine esti deasupra multora \"batrani\" de pe acest site.

scumpa mea dana, se pare ca gustul pentru infect devine NECONDITIONAT atunci cand capata o adancime sobra...in legatura cu ficatul eu am un dubiu, ca doar el nu poate lipsi din cauze naturale.poezia ce se preteaza la a expune organe atrofiate si stari ale acestora prinde foarte bine insa tare ma tem ce e doar o infatuare si nu o pura simtire.
imperial semnez M.A

fortat antagonism dar iti multumesc pentru poezia asta caci de mult nu am mai contemplet asa ceva!

o poezie de o sensibilitate acuta, un lirism placut ochiului si spiritului, o facere a unui sentiment fata de care nimeni nu e strain. sfarsitul poeziei este meditativ si da o nota de suplimentara incarcatura emotiva restului. dupa mine poeziile de genul acesta ar trebui soptite sau scrise cu litere de tacere. este o poezie a unui suflet sensibil aflat in cautare de sensuri nevide pe care sa le poate da existentei.

o poezie care iti da dreptul sa numai scrii mult timp caci vei supravietui din ea (am spus asta spre a te ambitiona sa scrii poezii la fel de bune). strofa III este scrisa extraordinar de bine si te apreciez pentru asta. ma pregatisem sa-ti citez ceva din nichita dar deocamdata m-ai facut sa ma razgandesc. felicitari!

stiti DUMNEAVOASTRA doamna cristina ca popular la policar se spune \"puricar\"? adica degetul cu care striviti pureci...ce se mai poate face cu policarul, in afara de a ne naste din el? ne putem sterge la nas, putem face semnul OK, putem, intorcandu-l in jos, sa luam viata cuiva. am mai putea sa-l sugem seara inainte de a adormi. sau sa ne masam fruntea atunci cand gandim o poezie. nu inteleg nimic. scuzati-mi prostia!

nu pot sa nu il vad pe emil brumar in versurile tale. si nu inteleg ceva: de ce nevoia asta de mizerie, de slin, de duhoare cand am putea prin poezie sa purificam o lume intrata de mult in putrefactie. chiar nu inteleg de ce a fost nevoie sa folosesti atributul \"murdar\" pentru chilotii tai?!

sunt profund dezamagit de versurile tale draga diana. cred ca si cainii sau caii daca ar putea scrie ar descrie sentimentul iubirii identic cu descrierea ta. dar, scuze, calul este un animal nobil...atunci scoicile si ramele sa fie! sa poata ele vorbi doua minute si vom vedea versuri ca acestea. imi pare rau...

aveam un prieten care tot ameninta ca pleaca din carciuma daca mai fac scandal. si i-am spus asa:\"domnule, daca vrei sa pleci, pleaca domnule!\" ce atata tevatura si fandoseala ca \"unii nu inteleg\", ca \"altii sunt mai nepoeti decat altii\", iar ultimii sun chiar incapabili sa scrie... vine o vreme cand toate se amesteca atat de mult incat plecarea e o reintoarcere si inainte devine inapoi. pacat de poezie care e superba...

fapte care se vor a ramane in posteritate, versuri caduce si ignobile...stam sa acuzam pe cei ce nu scriu cand versurile noastre depasesc orice masura a exprimabilului. in alchimia acestei poezii este transparent un fapt: ca cel ce a scris-o nu este un mag sau un vrajitor, ci este exact antonimul acestora adica un om simplu, un plebeu, un om negru (vezi esenin). dorinta inumana de a fi \"altfel\" stalceste adesea versurile care de fel sunt foarte bune. lumina care ar trebui sa rasara din carti se transforma din pacate in lumina lumanarilor, palida, bolnava; lumina poeziei tale, vasile...

o meditatiune filosofica plina de intelesuri, cateva versuri care ma fac sa inteleg ca poezia se poate scrie si cerebral, fara \"delir\" poetic de care unii cred ca sunt loviti. in versul liber sta toata poezia ta care fraviteaja in jurul acestuia. este o idee excelenta.

mutumesc pentru aceasta minunata poezie si de asemenea iti multumesc si in numele celor care au citit-o, s-au bucurat de ea dar au \"omis\" sa-ti spuna vreun cuvant. cred ca este cea mai buna poezie pe care am citit-o de la tine in semestrul acesta logico-poetic. cred de asemenea ca este si cea mai buna poezie pe care am citit-o pe site in ultima luna...(sa nu ma pripesc totusi, voi revenii asupra acestei afirmatii).
\"...ideal poetic? crez artistic?
misticismul celor cărora le e frică
să înnebunească singuri...,\"
aceste versuri rezuma o buna parte din gandirea cioraniana din perioada \"pe culmile disperarii\". asa ca nu sunt exagerate afirmatiile de genul: un vers din nichita face cat intreg levantul lui cartarescu sau oda in metru antic eminesciana este o mai buna panorama a desartacinulor chiar decat memento mori...
analiza la care recurgi in aceasta poezie este una a poetului-intelept, o analiza tip goethe sau dante, evident re-data cu mijoacele poezesti de astazi. cred de asemenea ca daca ai incerca sa dai forma pefecta (stii ca nu sunt adeptul formalismului in poezie, chiar il detest)acestei poezii m-as incumeta ca citind-o sa o numesc o mica capodopera (iertata fiindu-mi greseala de vocabular: \"mica capodopera\"...,de facto dubla greseala caci mai e si o cacofonie pe aici!)
multumesc inca o data si sper ca diseara cenzorii si juriul site-lui sa-i acorde pe buna dreptate poetica cele patr-cinci-sase etc. stelute pe care le merita

cred ca incepi, poeteste vorbind, sa pari poetul care se chinuie in versuri. dar sa stii ca intre a te chinui in versuri si a te chinui sa \"scoti\" versuri este o diferenta foatre mica. nu e cazul tau dar zic eu ca orice avertizare amicala prinde bine. daca vei constata candva ca pana ti se blocheaza pe hartie te rog sa nu o fortezi caci o avea ea vreun motiv sa ramana in cerneala si vor fi destui de multi care sa te intrebe speculativ \"de ce \" nu mai scrii?
cele bune si cele rele!

il vad pe nichita in versurile tale. din pacate un nichita la inceput, la inceput de tot. drum bun!