Poezie
mie însumi, la revedere
1 min lectură·
Mediu
în ochii în ochii lucind sărbători
e cald și e bine e bine să mori
lumina lumina îmi pârguie mărul
ispita îmi mușcă îmi mușcă piciorul
suind pe scara pe scara de jar
un paznic mă poartă mă poartă mai rar
în pod în pod să îmi puneți pielea
să-mi puneți și sare și sare durerea
și vin și vin să-mi puneți la cap
și oale de lut de lut mai sărac
se face se face târziu dar e vreme
în palme să-mi puneți să-mi puneți poeme
aprindeți aprindeți apoi toată casa
să ardă și cuibul și cuibul și barza
iar craniul iar craniul pe care-l sărut
să-l puneți în par în par de trecut
să-i spuneți să-i spuneți strigoiului care
de mine întreabă întreabă-n urcioare
cu praf de cuvinte am scris pe tăcere
lumină lumină la bună vedere
074.499
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “mie însumi, la revedere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/96746/mie-insumi-la-revedereComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SMBun bun de tot!Ca si cum nu prea iti vine sa-ti iei la revedere, plecarea e amanata prin repetitie.Imi aduce aminte de o scena celebra din filmele cu Stan si Bran...si amintirea ei m-a facut sa zambesc.
Ai realizat o curgere interesanta, muzica subtila si simpla.
Multumesc pentru lectura.
Ai realizat o curgere interesanta, muzica subtila si simpla.
Multumesc pentru lectura.
0
ML
Desi nu sunt intocmai adepta poeziei cu forma fixa, aceasta mi s-a parut si mie cuceritoare din punctul de vedere al formei cat si al continutului. Muzicalitatea este un plus. Limbajul pur romanesc, intelesurile de dincolo de cuvinte care de asemenea releva o gandire sanatoasa, romaneasca, apoi ingredientele de tip skakespearian din penultima strofa, care i-au dat greutate textului, concura la un intreg cu aroma de sarbatoare romaneasca asteptata si de poet.
0
ML
0
EDDistincție acordată
Ce mult mi-a placut poezia aceasta ,Vasile. De la o vreme cauti, sau te inscrii de la sine in forme poetice fixe, dar nu inchise... Asta ma incanta... Textul acesta este armonios si ingenios la nivel formal. In ce priveste continutul, daca nu te-ai reda pe tine, nu stiu daca as rezona la fel. O singura caramida as vedea inlocuita in acest nou edificiu poetic: ori \"cap\", ori \"sarac\", la etajul trei...:)
0
MVaveam un prieten care tot ameninta ca pleaca din carciuma daca mai fac scandal. si i-am spus asa:\"domnule, daca vrei sa pleci, pleaca domnule!\" ce atata tevatura si fandoseala ca \"unii nu inteleg\", ca \"altii sunt mai nepoeti decat altii\", iar ultimii sun chiar incapabili sa scrie... vine o vreme cand toate se amesteca atat de mult incat plecarea e o reintoarcere si inainte devine inapoi. pacat de poezie care e superba...
0
CPVin si eu cu intarziere si gasesc o poezie cu adevarat memorabila. Pe mine atmosfera asta oarecum balbaita ma duce cu gandul la niste cantece de leagan pe care mi le canta bunica si in care, de nevoie, repeta un vers pana devenea obsesiv, isi pierdea sensul si in ultima instanta ma adormea.
Poezia ta nu ma adoarme, dar are aceeasi muzicalitate duioasa a copilariei mele demult ratacite. Asta am simtit eu, Ted, blandete, caldura. Plec de-aici si mi-e bine. O vreme.
Poezia ta nu ma adoarme, dar are aceeasi muzicalitate duioasa a copilariei mele demult ratacite. Asta am simtit eu, Ted, blandete, caldura. Plec de-aici si mi-e bine. O vreme.
0
Forma desavarsita, idee originala, felicitari!
Cateva influente pe ici, pe colo se vad, dar nu strica, ci, din contra, dau valoare adaugata acestei infaptuiri poetice.
O stea de la mine pentru reusita repetitiei din versuri... mi-ai amintit de Nichita care se balbaia mereu (la cenaclurile noastre de la liceu unde il aveam aproape mereu impreuna prin grija tatalui unui coleg de-al nostru, Dl. Pascadi) cand vorbea, dar cand incepea sa recite se transforma intr-un demiurg.
Felicitari!