Poezie
mama e tata
1 min lectură·
Mediu
adevărul nu se caută (în el însuși)
adevărul nu se exprimă (pe el însuși)
adeverindu-se
oricare poezie este o amăgire
orice descriere este o amăgire
sinceri sunt numai aceia care tac
ce este scrisul?
neaflarea care îndeamnă la neaflare
singurătatea în care ne târâm prin alții
neputința de a suporta asurzitoarea
liniște
ideal poetic? crez artistic?
misticismul celor cărora le e frică
să înnebunească singuri
nu suntem scopul adevărului
nici instrumentul adevărului
suntem adevărul care și-a negat specia
alienând-o prin simboluri
fericirea (atât cât este) e individuală
suferința (așa cum este) e individuală
avem nevoie de o răstignire estetică
și universală
care să reducă umanitatea la uimire
ipocrizia ipocriziilor totul este ipocrizie
aceste foi le plimb prin cârciumi
să îmi impresionez confrații
în plus sper că ele mă vor ajuta
să devin: corector redactor redactor-șef
editor secretar de stat ministru al culturii
hoităciunea hoităciunilor totul e hoităciune
„mie nu îmi pasă de eul poetic” spunea
monstruos o femeie-poet
nefericită fiică a lui bosch:
suntem cu toții suflete de gheenă
095189
0

din foamea de mereu altceva decât altceva, noi vopsim lumea în cuvinte, și o facem cu ardoare, declamându-ne frenetic descoperirile-acoperiri.
cuvintele tale sunt scară către un simț adanc al realului de dincolo, cel pe care abea il intuim în tacere-mirare.
sau sunt și ele doar incă un crez artistic :)))