Tacere
Strigam mereu la fiece clipa Si o rugam plangand: ramai aici! Ce frumoasa-i aceasta aripa! Nu vreau s-o pierd, nu vreau sa o ridici. Dar clipa imi cadenta durerea Trecandu-mi peste ochi Si
Aiureli pe-o tema data
Ninge alb si linistit In promotii cristaline; Fulgii ce nu s-au topit Se aseaza lin pe mine. Vin pe rand din albul cer Pe covoare fermecate Cazand lin si efemer Peste geamuri
Surghiun
Bratele mele ridicate ca doua ramuri de cerb statuar se incovoaie sub greutatea cerului ce se napusteste asupra mea bombardandu-ma cu mii de stele. Doar Luna zambeste statornic, nepasatoare
Fericire
Te-am ascultat si-am incercat sa ascult Universul. Te-am cuprins si-am incercat sa cuprind Infinitul. Te-am inteles si-am incercat sa inteleg Lumea. Te-am iubit si-am incercat sa iubesc
Mai stai!
Cere-mi ce vrei, dar mai ramai o clipa Sa te privesc acum pentru mereu, Sa simt otrava dulce ce-nfiripa Un vis frumos si crud in gandul meu. Nu-ti cer nimic – ti-as cere totul – Ca toata viata
Destin amar
Pustie viata am mai dus Un sfert de veac si chiar mai bine. Doar vorbele ce nu le-am spus Se-aud strigand ca dupa tine. Eternitatea am sfidat-o Crezandu-ti sincera iubirea. M-am inselat
Scrisoare somnambula
E liniste-afara si e intuneric Iar ceasul in noapte tarziu e si bland. In mintea mea, ca-n mirajul feeric Se zbat ganduri, rand pe rand. As vrea sa-ti scriu. Dar ce sa-ti scriu? Sa-ti scriu
Prezent
S-a dus tot ce-a fost, risipit ca un scrum, Ramas-am doar ceea ce vrut-am sa fiu; Sunt tot ce-am visat, insa fara sa stiu Privesc catre alte-orizonturi acum. Mi-e dor de acel ce fusesem
Vremuri reci
- imitatie dupa „Acuarela” de Ion Minulescu – In orasu-n care ninge cu zapezi cat casa noastra orasenii-au ca perdele flori de ger puse-n fereastra. Si-n orasu-n care ploua cu zapezi cat casa
Conducatorilor iubiti
Democratia noastra-i gata sa decada In haul fara fund care-l sapara Imburgheziti dementi ce vor sa creada Ca ne vom face tara de ocara. Din tot ce au, nimic nu le ajunge Si tot mai vor putere,
Ultimul inorog
Padure de brazi, padure inalta Cu bolta umbrita de norii de ramuri Tinand cerul sus, ca o mare de hamuri Ce doar in aroma de cetini tresalta. Doar vantul adie usor ca un gand In linistea serii
Salcii
Sa nu ma-ntrebi, iubito, de ce mi-s ochii tristi si inima-mi dangane ca un clopot de lemn. n-am sa-ti raspund, iubito, ci-ncearca sa-ntelegi: si salciile plang. Sunt prea golit de
Imposibila iubire
As veni la tine, doamna, As preface noaptea-n zi. Te-as iubi-n amurg de toamna Si din dragoste-as muri. Deghizat in nor de stele Te-as veghea la infinit. Toate lacrimile mele Le-as ploua la
De singuratate
Arata-mi lumina si calea cea dreapta, Sopteste-mi incet si o vorba-nteleapta. Desi nu mai este nimic intre noi Nu vreau sa sfarsim improscand cu noroi. As vrea sa-ntetesti doar o clipa si
Cantec peste veacuri
Stefane, Stefane, Stefan cel Mare, Parinte de suflet si neam romanesc, Ti-aducem prin veacuri adanca-nchinare Din tara Moldovei, pamant stramosesc. Marire, marire, marire Moldovei In lupte
Inchipuiri
Cata tacere revarsa samanta! Si sipotul ultim imprima maret Prima mascare – revolta tacuta – Ultima mansa, sagalnic icnet. Suna naprasnic icoana naiva Cand cantece cereti tipand
Natiune ratacita
S-au ascuns in tine demoni care vor sa te distruga! Cica vor sa te ajute, invocand o sfanta ruga. Tu incearca sa te lepezi fiindca nu-i decat minciuna, Vor sa te indeparteze de pe calea ta cea
Crunta realitate
Au plecat de-acum cocorii Catre alte zari albastre Si-am ramas numai cu norii Si necazurile noastre. Suntem biciuiti de soarta, Am ajuns saracii lumii. Necajiti batem la poarta, Voi ne
Autocritica
Nici nu am visat vreodata unde am putea ajunge Dupa ce-am varsat candva, de Craciun, atata sange. Am vrut sa traim mai bine, cine si-a inchipuit Ca noi vom ramane astazi cu stomacul
Labis
Geniul Labis a trecut pe firmamentul liricii ca un meteor. A rasarit, s-a inaltat si, cand incepuse sa straluceasca mai frumos, s-a stins. A cazut ca un trasnet stupid. S-a stins steaua, dar
Paste insingurat
Sa scrii niste versuri pe-un pat de spital In noaptea de Paste de-a pururea sfanta Simtind cum in suflet cutite se-mplanta Si-n minte fugind de un gand efemer... Sa plangi pe ascuns, tremurand
Sihastrul nenascut
Mi-e soarta scrisa-n cartea vremii, sus: Din moartea unei stele ma voi naste. Voi fi un spin pe fruntea lui Isus, Nedemn voi invia in zi de Paste. Voi fi stigmatul lumii ce-a
Insingurare
S-a scurs o lacrima pe obrazul inrosit de palma primita de la viata... I-am privit pe cei ce spuneau ca ma iubesc dar de fapt ma minteau cu nerusinare si ma inselau miseleste fara sa le pese de
Traind in veacul meu, postum
Prin piept mi se plimba un plug otravit; Erup nemiscatele ore trecute. Ma-ntreb daca lumea deja s-a sfarsit Sau bate doar vantul prin inimi pierdute. Se scurge din mine tacerea in
Retoric
Te uita o clipa in urma Cand pleci inspre plus infinit: La ce bun muncit-ai o viata De nu iei cu tine nimic? La ce bun facut-ai avere De nu vrei nicicui sa o lasi? Sunt altii ce
Frumoasa doamna
Imi amintesc si-acum, frumoasa doamna, De noaptea instelata-n care Invartejiti ca frunzele de toamna Vedeam pacatul - inaltare. Imi amintesc si-acum, frumoasa doamna, Parfumul trupurilor
Toamna primaverii
Ma plimb prin parcul desfrunzit Si-mi trec prin minte zeci de ganduri. Revad si banca grea, din scanduri Pe care-ades m-am odihnit. Trec tinerii in sus si-n jos Si se privesc atat de
Retragerea in sihastrie
S-a mai scurs o lacrima pe obrazul inrosit de palma primita de la viata. I-am privit pe cei ce-si bateau joc de sufletul meu spunandu-mi ca ma iubesc. Stiam ca minteau cu
Vorbe
Norii au cantecul lor nesubjugat cand se topesc in cerul ochilor tai si stelele mi se opresc in frunte cand imi torn vorbele in palma. Dar din cuvintele pe care le aleg se poate
Zadarnicie
Degeaba mai cauti comoara, Degeaba ma cauti in gand, Caci tu ai ucis primavara Si aripi de suflet arzand. Pe camp nu mai zburda nici iezii, E timpul trecut ce s-a dus. Uscat e buchetul de
Revelion
Am trecut in noul an Asa cum am venit pe lume: Fara prieteni, far-un ban, Fara muzica si glume. Ma uit la televizor Si incet imi vine somnul. Langa mine, biet decor, Tacut sade
Printre randuri
In rotunjimi de clipa naluca-i amintirea Si corifei ma-ntreaba de ce zambesc cu jale. Sa le raspund ca totusi mai dainuie iubirea Ar insemna s-arunc cuvintele-n pumnale. Indepartatul turn, cu
In alt timp
Ploua trist, ploua-a pacat Cu-ndepartate tunete astrale. In noapte ceru-i despicat De fulgerele infernale. Miroase-a umed si a ranced, E umezeala-n suflet si in casa. Aud ca-n
Iubire sfaramata
Priveste, iubito, cum imbatranesc castanii! Ma obsedeaza un gand de nemarturisit: Pe chipul tau se vor citi mai bine anii Cand eu voi fi mort fara-a fi murit. Privesc prin
Haos
Printre-atatea cosmelii pline de halucinatii, De fantome, de strigoi si de fel si fel de natii, Printre ziduri si ruine din imperii vechi, apuse, Sau beton armat si fiare de prin alte
Dansul ielelor
Stiu ca sunt un nepuntincios decazut in vrajile femeilor. Din strigatul memoriei ma regasesc si din panica mea le dau viata. Iar ele imi sfarteca inima acoperindu-si sanii cu
Cantec de lebada
In ziua cand eu voi pleca-n alta lume Nu vreau bocitoare, nici clopot sa-mi bata. Am vrut sa traiesc doar o viata curata Dar totul s-a dus. Nici macar n-am un nume. Ma-ntorc in
Amurg
Stau singur la geam si privesc metaforic Spre norii plangand intr-o ploaie de vara. Potop de-amintiri navalesc euforic Si sufletu-mi spala de neagra ocara. Cand focu-n camin doar
Eminescu rasucindu-se in mormant
\"A fost odata ca-n povesti, A fost - de-ar mai fi iara - Din neamuri tracice, regesti, O prea frumoasa tara. Si era una pe pamant Si mandra-n toate cele Cum e icoana unui sfant Si Luna
De n-as sti
De n-as sti ce-nseamna sa fii singur, Sa cersesti un zambet cand te-neci de plans, De n-as sti cum doare amintirea Omului ce-ai fost - epava ce-ai ajuns, De n-as sti cum inima-ti tresalta Cand
Pacat
Aripa diminetii imi saruta umerii goi si candele-nmiresmate ma cuprind, impreunandu-se in sufletu-mi temator. Vad demoni ce ma-mbie sa-ti tulbur somnul de cristal, dar ar fi o prea
Sarman indragostit
Prin marea ingropata sub un val, Profet in mohorata-mi sihastrie, Te caut in greseli si-n ideal A mea nicicand, al tau pentru vecie. Stapan iti sunt, si sluga, si rapsod, Miros de
Romanie-nlacrimata
Suntem aici de-atatea mii de ani Si singuri ne-am facut mereu dreptate. N-avem nevoie de americani Si nici de rusi, sa ia ce se mai poate. Am fost candva un stat
Copiii strazii
Sarmani copii, imbatraniti de soarta, Cersind la usa marilor imperii, Plangand in pumni, cu inocenta-si poarta Pustia viata-n chinuri si mizerii. Ne amintim de ei in cate-o seara Si le-aruncam
