Poezie
Tacere
2 min lectură·
Mediu
Strigam mereu la fiece clipa
Si o rugam plangand: ramai aici!
Ce frumoasa-i aceasta aripa!
Nu vreau s-o pierd, nu vreau sa o ridici.
Dar clipa imi cadenta durerea
Trecandu-mi peste ochi
Si peste mainile intinse ca un giulgiu.
„De ce esti trist?” m-ai intrebat.
„A, nu-i nimic, a mai murit un inger”...
Plangeam amarnic si ma rugam din nou la clipa:
Opreste-te din drumul tau macar o data!
Ceva s-a rupt din mine, a murit si tipa
In noaptea prea adanca si-nstelata.
„Cum adica a mai murit un inger?” te-ai intors mirata
Si-n brate incet mi te-ai ascuns.
N-ai sa-ntelegi, iubito, niciodata
De ce-am tacut si nu ti-am raspuns...
Ce-am vazut atunci, in noaptea prea inalta
Cand te strangeam la piept tacand, plangand,
Erai doar tu, dar parca erai o alta
Si ingropai iubirea noastra c-un cuvant.
Vroiam sa-ti intru-n carne si in sange
Si-acolo sa raman uitat pe veci.
Tu nu vedeai lumina cum se stinge
Dar eu simteam ca i sa vrei sa pleci.
Si nu ti-am spus ce n-ai fi inteles;
Te-am strans mai mult in brate, tot tacand.
Am mai ucis un vis, am mai ucis un vers
Si-am asteptat sa se-mplineasca
Ce-am profetit atunci in gand.
Aveai ochii negri si mirati si nu ti-am spus...
Lacrimile imi sopteau sa tac.
002006
0