Poezie
Destin amar
1 min lectură·
Mediu
Pustie viata am mai dus
Un sfert de veac si chiar mai bine.
Doar vorbele ce nu le-am spus
Se-aud strigand ca dupa tine.
Eternitatea am sfidat-o
Crezandu-ti sincera iubirea.
M-am inselat amarnic, fato,
Si am ramas cu amagirea.
Sa ma feresc eu n-am stiut
De-a dragostei inselaciune.
Vazut-am vise ce-au nascut
Si-au semanat desertaciune.
Chiar de voi plange in amurg
Voi rade-apoi din nou, in zori,
Iar lacrimile care-mi curg
Transforma-se-vor in flori.
Petale vor pluti in vant,
S-or risipi in nori de stele.
Iubeste-ma acum, cat sunt,
Caci maine eu voi fi ca ele.
In testamentul ce-l voi scrie
Iti voi lasa a mea durere
S-o porti cu tine-o vesnicie
Sau doar trei clipe efemere.
Ce vorbe goale, fara sir,
Si totusi cate intelesuri...
Sa-ti fie gandul – trandafir
Iar spini sa-ti fie-aceste versuri.
001809
0