Poezie
Iubire sfaramata
1 min lectură·
Mediu
Priveste, iubito, cum imbatranesc castanii!
Ma obsedeaza un gand de nemarturisit:
Pe chipul tau se vor citi mai bine anii
Cand eu voi fi mort fara-a fi murit.
Privesc prin carciuma-nnegrita de fum
Si ochii-i inchid, caci nu mai rezist
Cand stiu cate vise-au cazut ca un scrum
Suflat inspre zari de-un nebun anticrist.
As vrea doar sa plec, dar atat e de bine
Si vantu-l aud mai smulgand un catarg.
Stau singur in colt si te simt doar pe tine
Plutind ca o frunza incet, inspre larg.
Priveste iubito, imbatranesc castanii!
Un veac e o clipa. Dar clipele trec...
Cu jale imi canta in crasma tiganii
Si gandul la tine ma face sa plec.
Revad o banca pustie-ntr-un loc,
Zaresc orologiul din alt secol, oprit.
A fost o-ntamplare, a fost un noroc?
Chiar ne-am iubit sau doar... am iubit?
Degeaba incerc sa-ti inchin inc-un vers,
Caci tu n-ai sa-l poti auzi niciodata.
E versul in care trecutu-a fost sters
Si-a fost, demult, si stergerea uitata.
001665
0