Poezie
De singuratate
1 min lectură·
Mediu
Arata-mi lumina si calea cea dreapta,
Sopteste-mi incet si o vorba-nteleapta.
Desi nu mai este nimic intre noi
Nu vreau sa sfarsim improscand cu noroi.
As vrea sa-ntetesti doar o clipa si focul
Iar eu sa-ti cuprind fantomatic mijlocul,
As vrea sa mai simt bucuria si jalea
Si dragostea ta sa-mi arate iar calea.
Incearca sa fii tot asa cum ai fost
Desi stim c-acuma nimic n-are rost.
Mai fa sa tresara in inimi adanci
Fiorul ce leaga izvorul de stanci.
Eu nu pot sa cred ca nu-mi va fi dor
De-un dulce sarut sau de-un tainic amor;
Nici nu pot sa-ti spun doar adio acum
Si-apoi, peste timp, sa-ti vad chipu-n album.
Saruta lumina, saruta si vantul,
Saruta si frunza, saruta pamantul,
Saruta tot ceea ce-n cale iti iese;
Saruta campia, padurile dese,
Ca-n tot ce se vede in juru-ti sunt eu,
Minuni ce le-a dat pentru noi Dumnezeu
Si nu pot adio sa-ti spun nici in gand;
Dar sper ca ne vom regasi in curand.
De singuratate ma tem ca de foc,
De singuratate eu nu mai am loc.
Mi-e teama sa cant de iubire acum
Cand stiu ca-i demult prefacuta in scrum.
001427
0